Cateva melodii care ma innebunesc toamna asta…
1. Noro
2. The Wall
3. Sky Blue
4. Don’t think twice, it’s all right
Pe cat de optimist suna numele melodiei, cu atat mai mult te baga in starea aia de duminica-dimineata-ploua-afara-si-eu-sunt-singur-pe-lume
) Merita!
Have a nice depression season!
Revin.
Pai da, stiu ca suna naspa. Dar e adevarat. Cel putin cum o stiam io. Viata aia cu copiat cursuri la xerox, sesiuni cu multe adaosuri sintetice si rezultate in timp util
), cu colegi de camera care au si ei la randul lor prieteni ca sa locuim ca triburile. Asta nu e un lucru rau. Eu ma bucur ca pot sa dorm in ditamai patul doar eu, ca nu mai trebuie sa invat pana la 5 dimineata la toxi (stiu ca la faza asta nu prea ma inteleg multi oameni, chiar acum am avut parte de o privire dubioasa pe la faculta cand am zis ca am invatat la toxi, ceva de genu’ wtf?r u psycho?) si asa mai departe da’ uneori mi-e dor de facultate. Just wanted to get that out. Plus ca nu cred ca ar fi o idee ASA DE REA sa mai fac ceva in facultatea asta…sau in alta. Nuuu?!?
Adevarul e ca nu prea stiu ce sa fac acum. Nu stiu in ce parte sa o apuc, parca as apuca-o in toate partile, dar eu sunt numai una, si momentan eventualitatea unei clonari nu e aproape. Plus: i iz not a sheep.
As vrea sa imi zica toata lumea care trece pe aici (daca mai trece cineva pe aici) o melodie pe care o asculta in momentu’ asta (nu chiar acum-acum, ci in perioada asta) sau eventual sa o trimita (adina.pietrosanu@mail.com). Cred ca ma va ajuta sa ma hotarasc mai usor.
Music always solves my problems.
Pana una alta bag si eu cateva chestii pe care le ascult in perioada asta. Sper sa va placa.
This one’s for my sis.
And this one’s for us.
BTW: Anca, LA MULTI ANI!
Ca sa intelegeti!
Anca Andrei: eh.. la iarna bem impreuna
Anca Andrei: ) damn u woman
Anca Andrei: why must u be specific?
adinuta: )0
adinuta: veniti acasa de sarbatori…am auzit… cocalarelor
adinuta: in loc sa stati acolo sa vin eu
adinuta: dar nu
adinuta: ca nu cred ca mi iau concediu in iarna
adinuta: o sa mi iau in primavara
Anca Andrei: te luam in bagaj la intoarcere mah d c crezi ca venim?
adinuta: ))))))))
Anca Andrei: pune mana si treci p iaurt cu aer sa incapi in pungi
adinuta: )
Anca Andrei: eu probabil vin si la primavara
adinuta: da-te drq
Anca Andrei: iar la iarna vii si tu la vin fiert
adinuta: n-ai si tu rau de avion sau ceva
Anca Andrei: i love u too
Anca Andrei: p draqu
Anca Andrei: imi place
adinuta: )
adinuta: eu am rau de orice
adinuta: cred ca o sa am si de avion
adinuta: )
Anca Andrei: e ca in oraselu copiilor..doar ca poti sa mori
Anca Andrei:
adinuta: pai si in oraselu copiilor poti
adinuta:
Anca Andrei: asa ma gandeam si eu
adinuta:
Anca Andrei: deci e exact ca in orasel doar ca pt aia cu bani
Anca Andrei: ultra cocalar
adinuta: ) adica e exact ca in orasel
adinuta: )
Anca Andrei: da
adinuta: discutia asta va ramane in istorie
Anca Andrei: ca si cei care au compus-o
adinuta: eu oricum sunt cea mai tare dar azi tu esti mai tare ca mine!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
adinuta:
adinuta: doar azi!
adinuta: sa fie clar
Anca Andrei: ) uite cum facem..tu esti cea mai tare in tara
Anca Andrei: eu aici
Anca Andrei: p teritorii
adinuta:
Anca Andrei: pana la razboiu mondial
adinuta: that makes you cooler!
adinuta: neeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeo
Anca Andrei: cand e every badass for themselves
Anca Andrei: oh…we can switch sometimes..shift positions
Anca Andrei:
Anca Andrei: u know what..impartim si noi p perioade daca e… sa fie plebea multumita
adinuta: oka
adinuta: merje
Anca Andrei: we have a deal stalin! cehoslovacia p din doua
Anca Andrei: nasol ca esti p baza d antibiotic..ca tii minte cum vindeca vodka cam orice..
Anca Andrei: se curata si locu
adinuta: )
adinuta: am baut aseara
adinuta: tried that
adinuta: surubelnitza
adinuta: deci nu
————————-
adinuta: oa
adinuta: am primit un mail
adinuta: care se numeste
adinuta: “how high can you score?”
Anca Andrei: ))
adinuta: oh dudes you have like no idea
Anca Andrei: naveti voi scala pt mine
adinuta: ))))))
adinuta: rup cantaru
Anca Andrei: )
adinuta: ma rog…chiar il rup…dar aici il rupeam metaforic
Anca Andrei: ) te intreaba how do you score? cred ca vor detalii
adinuta: hm
adinuta: da
adinuta: daca dau click pe mail s-ar putea sa apara un militian in casa
adinuta: ca un genie asa
Anca Andrei: ) si te ia d ciuf direct la sectie
adinuta: te indoiai de asta?
Anca Andrei: cu pulanu p tine
adinuta: asta suna porno
Anca Andrei: tre sa se distreze si guvernu mai
Anca Andrei: stiu
adinuta: nu ma incanta
adinuta: da-l dreacu ca sa distreaza destul cand muncesc eu
Anca Andrei: dont click it man..dont b their bitch
Anca Andrei: dont*
adinuta: okay
adinuta: i will try not to give in to my desires
Anca Andrei: depinde cum arata politistul..dar mai bn lasa
adinuta: nu ma bazez pe asta frate
adinuta: have u seen the garcea character?
adinuta: f’d up
Anca Andrei: hell yeah..capital f
adinuta: da asa e
Anca Andrei: e bn..cu cat imbatranesc mai mult se pare ca ma senilizez din c in c mai rpd
Anca Andrei: sa ma vezi la 30
adinuta: am un termometru sub brat
adinuta: wait
Anca Andrei: and how do u feel about it?
adinuta: hm
adinuta: glad its not somewhere else
adinuta:
Anca Andrei: good answer..good fuckin answer
Best:
Good:
And now.
Bad. Yuck. Atrocious:
AKA ce se intampla cand doua proaste se apuca sa cante. Libidoul meu e la pamant. Moare. Ma duc sa vomit.
…se mai numeste “in patru zile incepe licenta”. Nu stiu daca mai vreau sa ies din casa, m-am obisnuit atat de bine si deja incep sa prind culoarea peretelui. Probabil pentru ca, silita oarecum, am iesit zilele trecute din diverse motive mai mult sau mai putin bune pe afara si nu mai vreau sa vad nimic, pe nimeni, nicio cladire, nicio strada, niciun copac, niciun gardulet si asa mai departe ca se intelege. Nici nu stiu de ce e obligatoriu, uneori ai chef sa stai in casa si atat. Poate ca mi s-au descarcat bateriile.
Caci sambata am fost la Guano Apes. Un concert foaaaaaaaarte frumos, pacat ca nu am fost acolo. Stiu, tocmai am zis ca am fost. Dar nu am fost acolo. Eram prin multime, era muzica, era Sandra pe scena, oamenii cantau si ei cu ea. Iar eu eram cu totul altundeva. In prima faza, pana sa inceapa concertul, eram la modul: “de ce se misca constant oamenii astia”, “de ce e atata vegetatie infantila” si alte intrebari fara rost pe care la un concert (gratuit) nu ai de ce sa le pui. Si desi eram in aer liber (oarecum) ma simteam de parca ma bagase cineva intr-o celula infima si pe deasupra se mai si apropiau peretii.
In afara de simptomele mele psihice nu am mai facut cine stie ce lucruri interesante. Am fost pe la facultate, chestia cea mai interesanta din ultima vreme fiind faza cu concertul. Culmea e ca dupa concert am fost intr-un bar micut si ful de oameni si ma simteam mai libera ca in ditamai parcu’.
Am prins ura pe oamenii care fac chestii doar pentru ca trebuie sa le faca. Inclusiv faze de genul. Doua puncte. Ma duc la concert la Guano Apes pentru ca stiu o melodie si arata bine in calendarul meu social si trebuie sa ma duc. Ma duc la munca pentru ca trebuie sa ma duc, ca toti oamenii fac asta. Ei bine, prietene, hai sa-ti spun un secret. Stii ce mai fac oamenii, uneori? Iau un buldozer si intra in cladirea de unde i-a dat sefu’ afara sau, si mai bine, iau un magnum (nu, nu inghetata) si isi fac o ditamai gaura in cap. Asta asa, ca li se pare ca asta trebuie sa faca, ca e pasul urmator.
Cred ca am o gena care imi determina mizantropia asta. Ca daca nu am, chiar e trist. Inseamna ca trebuie sa fac ceva. Dar n-o sa fac. Surpriza.
Out beneath the nightly sky
Squat down on the ground
His breath warms up the wintry air
The truth hurts, that he found
He might be the chosen one
The one, allowed to see
God’s eye for the human race
That ends in misery
Nobody knows…
That it is real, nobody knows… that it is real!
It’s so powerful to foresee
With divine astronomy
The light inside the crystal soul
Protecs me from the wintry coldness
But a dark might is on the lead
And thy scares start to bleed… again…
[And The Dark Night Entered]
And Michael Nostradamus began to wander
Through Europe for the next six years, where
He first became aware the awakening of
His prophetic powers
Divine astronomy…
So god has found him weeping
And weath flickered deep withis his eyes
For thy shalt suffer
As long ago…
Sadness comes from deep inside
There are so many shades of winter
His breath warms up the wintry air
Punishment to all the sinners
Dementia slowly unlightnes the mind…
So god had found him weeping
And wrath flickered deep withis his eyes
For thy shalt suffer
As long ago…
Your wish shalt be denied…
So do you hear the echoes of the ones that’ll slowly die?
Prophecy fulfilled
And torture comes at midnight
A dark sign’s burning brighter than the light
So do you hear the echoes…?
Out beneath the nightly sky
Squat down on the ground
His breath warms up the wintry air
The truth hurts, that he found
He might be the chosen one
The one, allowed to see
God’s eye for the human race
That ends in misery
Nobody knows…
That it is real, nobody knows… that it is real!
I’ve seen better. But they’re ok.

Band Members: Manny (lead guitar), K.R.O. (upright bass), Kurlee (drums) and Daniel deLeon (vocals/guitar).
Album: Beyond The Grave (2006)
Zombie Girl
Everyday is Halloween
Walk on the Edge
Mi s-a facut dor de muzicile astea. Asta e explicatia. Daca si voua, e bine. Daca nu ati mai ascultat asa ceva pana acum ori traiti intr-o hruba ori ati pierdut multe. Nu-i nimic. Recuperam.
Ca tot e ultima duminica din vara asta:
Tipa e fantastica. A inceput sa cante prin 1966. Videoclipul asta e din 1969, in Stockholm. Si uneori daca stai sa asculti asa, nu ti vine sa crezi ca e live. A murit la un an dupa, in 1970. In astia patru ani a facut mai mult pentru muzica decat au facut altii in patruzeci de ani.
Next, psychedelic sounds. Cum zicea si un nene cand i-a prezentat, smoke a banana. Nu stiu ce sa mai zic de muzica care e numita psych zilele astea. Pentru alea cred ca tre sa fumezi un bananier, sau ceva de genu’. Pana una alta, Jefferson Airplane and their psychedelic sounds:
Si ei au inceput prin 1965, au cantat vreo 10 ani si dupa aia s-au oprit. Acum vreo douazeci de ani au bagat si un album reunion. Cam atat. Dar formatia e “icon” pentru perioada aia. Also been in the famous ’stock in ‘69. Va mai recomand Aerie daca vreti sa mai ascultati ceva de la ei, sau Volunteers.
Sunt sigura ca pe tipul asta il stie toata lumea. Deci nu mai bat campii degeaba. Cel mai cel chitarist al tuturor timpurilor:
Tot din ‘66 pana in ‘70 a “activat”. R.I.P.
Cam atat pentru azi. Nici nu imi mai vine sa mi scot castile sau sa ascult alta muzica azi. Pe langa aceste trei formatii/artisti totul pare fad. Ca sa nu mai comentez de faimoasa starleta care a venit saptamana trecuta pe la noi si nici macar bunul simt sa cante live nu l-a avut. De aia unii au cariere de 40 de ani si unii de 4. Unii se chinuie mai putin. La sfarsit insa aia cu carierele de 4 ani i-au batut la cur pe aia cu 40 de ani goi si tristi si playback-uiti.
L.E. Acu mi-am dat seama. Toate numele formatiilor/artistilor incep cu J. Must be kind of magic.
Am observat ca am chestia asta, ma trezesc tarziu, ma culc si mai tarziu, si intre timp fac toate chestiile … tarziu. Pana si chestia asta o scriu la fantastica ora de 01.38, ceea ce din punctul de vedere a aproximativ 15 milioane sau mai mult de romani este “tarziu rau”. As putea sa scriu o intreaga polologhie despre chestia asta si toate lucrurile care s-au intamplat tarziu. Ca sa dau cateva exemple: mancare, masele de minte, sex, licenta. Toate le incep tarziu. Si stii care e partea cea mai proasta? Ce incepi tarziu, si mai tarziu o sa termin.
Am rostit acum cuvantul ala de atatea ori incat mi se pare ciudat. O sa iau o pauza.
Spre rusinea mea, am facut o chestie foarte dubioasa si foarte incorecta si destinata oamenilor handicapati. Azi. Am ascultat horror tales de Poe azi. Pe winamp. E adevarat ca la Poe, suna foarte bine, si chiar te face sa te cutremuri putin daca e vocea buna cand zice “Nevermore.” si ca e ca teatrul radiofonic, dar nu as vrea sa se extinda si la alte carti. Cum ar fi, frate, sa asculti Remingtonu’ sau Toxicologia Doull&Casarett sau, de ce nu, farmacopeea? In salile de curs sau de laborator nu s-ar mai zice “deschideti la pagina” ci “dati inainte pana la minutul”. Singura metoda viabila de copiat ar ramane mp3 playerul sau o inregistrare pe telefon. Groaznic. Brr. O sa va fie dor de fituici, va spun eu. Alea pliate asa, de arata ca un evantai. Sau s-o mai vezi pe vreo retarda de langa tine cum scoate ditamai foile a4 si copiaza de pe ele.
Da, ma enerveaza. Totul se muta inspre limita de comoditate absurdo-suprema. Pana si daca vrei sa faci exercitii, sport, astea. Am vazut ca oamenii prefera mai nou sa isi cumpere biciclete in-door decat sa si ia un mountainbike si sa se plimbe pe cararile patriei. Eu am o scuza, nu stiu sa merg. Da, nu stiu la propriu ce inseamna sintagma “ca mersul pe bicicleta” caci multi au incercat sa ma invete dar zero au reusit. Da, si cum ziceam, daca nu cumva esti orb nu prea inteleg faza cu audiobookurile decat in cazul Poe, caci aici chiar suna bine.
A. Mai nou, in farmacii o sa se comercializeze audiobookul ala cu metoda (alta!) cu care sa te lasi de fumat. Da cica e buna rau. Cica daca te gandesti la tigari iti vine sa fugi. Eu nu l-am ascultat inca. Deci acum ca am zis tigara deja imi curge o bala la colt. Hypothetically speakin’!
Printre altele…in doo zile ma duc la mare. Sa ma relaxez… sa stau pe plaja… sa ascult muzica clasica…. Yeah right. Nu dragilor, ma duc la Summer of Punk si de abia astept sa se auda acordurile melodioase ale formatiilor vocal instrumentale Dead Ceausescus, Dance Trauma, Haos, Recycle Bin si asa mai departe. Cine vrea, sa dea join. Se intampla pe 22.
Pe 17 a fost ziua lui poke. Noi oricum il iubim. O portie de curcubeu :
Ieri a fost ziua lui scama. La multi ani si lui. Am inteles ca a primit un baston. O sa ii zic Dr.Scama de acum.
Acestea fiind spuse ma duc pe taramul ala dubios al subconstientului.
PS. In caz ca va era dor de mine:

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!…
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!…
Dar n-am putut călători-mpreună…
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!… Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu “fapt divers”, ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…
Romanta negativa