It's in the water baby...

Numai cuvinte….Din astea incepe totul, in astea se termina totul. Cuvinte spuse cu dispret, cuvinte spuse cu dragoste, cuvinte spuse ironic. Ma gandesc uneori oare cum ar fi ca toate cuvintele pe care le spun cuiva sa fie spuse asa ca un nesfarsit text fad, fara o mimica, fara o miscare a mainii, fara o grimasa, fara o privire plina de inteles. Teribil, bineinteles… O sa devenim cu totii vanzatori de electrocasnice…

Pare grotesc. Dar am intalnit oameni care sunt foarte aproape de asa ceva. Care iti spun ceva si parca ar avea un ecran de pe care citesc, fara nici un fel de treaba… Pai. Cuvintele alea sunt moarte. E ca si cum ai fi prezentator de stiri toata viata… E ca si cum ai zice “Guvernul a stabilit, ieri, ca alegerile pentru desemnarea reprezentantilor Romaniei in Parlamentul European sa aiba loc pe 25 noiembrie” chiar daca pe gura iti iese “Buna, eu sunt Mihaitza si vreau sa fac sex cu copii de 11 ani”. De ce? Parerea mea. Ne pierdem interesul. In a vorbi, in a gandi, in a exista mai mult decat exista o euglena.

De cate ori ati auzit vreun prieten sa va spuna ca s-a despartit de iubita lui, si in momentul in care il intrebai de ce…sa iti zica “pai, nu mai vorbeam deloc”?Va spun eu, vorbeau. Dar vorbeau ceva gen “Buna, sunt Andrei, am venit sa iti prezint noul frigider xyz, are si minibar”. Si in tot timpul asta, deja nu mai zic de dorinta ca se duce pe…. Dar se duce si orice fel de interes de a mai vorbi si a asculta. Asa ca in momentul in care va mai zice cineva ca s-a despartit de Y pentru ca nu ma vorbeau deloc, asta nu inseamna ca ei nu vorbeau, dar nu mai intelegeau, nu mai ascultau. Si asa intr-o zi te trezesti cu persoana aia langa tine pe canapea si te intrebi… asta cine dracu mai e?

A nu se intelege ca sunt o persoana foarte vorbareata (bine, recunosc, uneori) dar nici “moarta” nu sunt. Daca ai sa ma intalnesti intr-o zi si o sa stam la un suc, domnule X, iar timp de 5 minute nimeni nu vorbeste probabil o sa explodez sau ceva. Nimeni nu spune sa vorbesti numai prostii gen”cum ti se pare noul fanta de fructul nebuniei?” sau “ce parere ai despre mesele astea de brad?”(imi cer scuze pentru cei care chiar sunt interesati de aceste subiecte). Dar cheia vietii noastre, si a chestiei cu care ne mandrim mereu, nu stiu daca mereu pe buna dreptate, si anume aia ca suntem superiori altor vietati, e ca putem gandi si putem duce o conversatie, nu numai de dragul de a ragusi, ci pentru a vedea cum putem sa mai comunicam cu oamenii din jur. Daca mai exista intelegere…sau daca mai stim sa ascultam. Nu stiu cum sunt altii, dar eu una nu vreau sa ma trezesc intr-o dimineata si sa nu mai stiu sa vorbesc. Sau sa scot pe gura numai fraze complicate gen “O cartela cu 2 calatorii”.

[Dintre cele 3 caracteristici ale omului, le-am ales pe ultimele doua, limbajul articulat si gandirea, ca daca ar fi sa ne luam dupa prima, am intalnit personaje care stau cam prost cu verticalitatea in comparatie cu un animal]

Si s-a facut ca m-am dus si la Stufstock/Greenfest in aceasta perioada fantastica de vara 2007. Desi ziceam ca nu, uite ca deodata ma trezesc cu o invitatie in mana. Lucky girl…

Deci se face marti dinainte de stuf, care a fost 14 august, ma duc in gara sa vad oameni care se duc dinainte sa se bronzeze sau sa bea sau ceva…si anume Dienutza Ochi-De-Cartitza si domnul Scamoshenie. Iau invitatie, ii bag in microbuz, ne vedem peste 2 zile.

Urmeaza 2 zile in care nu mai aveam stare, nici chef de scoala de soferi, nici chef de invatat pentru restanta, dar deh…ma chinui….

Si uite asa se face ca e joi deodata…Am ora de condus la 11…dar ma trezesc la 8…sa ma pregatesc…Fac bagaj, ma duc sa conduc, conduc haotic, parca as fi luat drumul spre vama direct cu tot cu instructor ) Oricum…se termina si asta…la 13 sunt in frumoasa gara Constanta, de unde ma indrept spre Mangalia, cu un autobuz, in care se auzeau superbe slagare ale verii… Nu e nimic, e bine, am casti, am muzica, ce imi mai trebuie…Cu chiu cu vai ajung in Mangalia (va dati seama ca era coada la mers pe drumul catre acolo, deci am ajuns intr-o ora si ceva). Cobor in Mangalia, astept microbuz. In loc de microbuz ditamai autocarul care este… Si eu care ma gandeam, asta o fi avand loc pe strada aia plina de oameni din Vama? Se pare ca a avut… Ajung pe plaja, caut oameni, sun oameni, oameni nu raspund… La un mom dat raspunde Scama, ma gaseste, mai recunosc oameni, vad Gaftoni, vad Calutzu, vad Cristi, heya guys.. Apare si Dienutza, ma ia in brate tocmai iesita din apa….deja m-am mai racorit… Mai stam pe plaja…Apoi tre sa ne mai racorim si cu altceva decat apa marii… Asa ca mergem sa mancam putin, apoi unii pleaca pe la concerte, unii pe la corturi (printre care si eu), lasam bagaje, mergem sa bem o bere…Asa ca ajungem la o terasa unde bem o bere, asta bineinteles dupa ce ne-am luat binemeritatul calciu. Intr-un tarziu ne indreptam spre concertele frumoase din acea seara…ajungem la 5 min dupa ce incepusera Last Hope…Vedem Coma si IPR…. ce sa mai zic? mari nori de praf….mariiii….adica. Dupa aceste formatii la care ne-am zbenguit cum trebuie (la Last Hope mai putin ca eram pe burta goala, dar oricum, f tari Last Hope din nou, la Coma, cu greu, ca erau o gramada de oameni, si la IPR, in mijloc, chiar pornind un borsh la un mom dat), ne dam seama ca nu prea avem chef de Altar, asa ca pornim (eu, Diana si Cristi) spre canapele…unde sa bem ceva ca ragusisem deja de cat zbierasem…. Pe acolo, o bere, doo, trei…Vin baieti care ne iau pe plaja si ne fac praf (nu e vina voastra ca am dat careu de asi, asa e). Dupa ceva timp incercam sa ne ridicam in picioare sa o luam spre undeva. Cadem amandoua (eu si Dee) in acelasi timp, Cristi are logoree…. Stam pana pe la ora 2…sunam Scama sa vina sa ne ia… Scama intreaba unde suntem … Cristi da un raspuns frumos “pe plaja intre stuf si shire” )) clar nu? Restul este “istorie”, sau ceva gen, nu prea imi amintesc, stiu ca am avut si niste episoade mai putin frumoase But it’s all good when it ends good… Si uite asa s-a dus ziua I.

Si incepu ziua II in cort, usor sufocate de caldura de dinauntru, ne schimbam sa mergem sa ingurgitam ceva si apoi pe plaja la dormit..Mancam asadar, unii mai usor, unii mai greu….Si mergem spre plaja….Unde stam in soare. Perioada asta de vineri pe zi imi este cam vaga, intelegeti voi…Oricum pe la 12 eu si Diana mergem sa ne intalnim cu metalhezi, caci aveam si anume intalnire metalica. Ajungem pe la stuf ne intalnim cu oameni, intram la o terasa, discutam, se pare ca ne intalnim la 9 seara undeva pe plaja aproape…Foarte bine, foarte bine….Dupa aia nu mai tin minte…Oricum la un mom dat am ajuns in b52 (care se banuia a fi inchis, probabil ma asteptase pe mine sa vin). Vineri – zi in care trebuiau sa mai vina oameni gen domnu’ Haos, domnisoara sora-mea, domnu’ Mircea, domnu’ Manson… Deci agatat toti acesti oameni, vorbit cu dansii, am fost speriata si de Lalas intr-un moment, care era mult mai ragusit si mult mai chel ca de obicei… Mai stam la o bere….Intr-un mare tarziu…ajungem la Blazzaj, care ca de obicei au cantat sa ti incante urechile. “Urma” a sunat de iti venea sa iti dai palme. Iar Mara e …. nu mai zic nimic, ca nu am cuvinte… Dupa Jazzalb, nu mai am chef de Gandul Matei, mergem usurel spre loc de mancat pentru Diana, ne intalnim cu Morixon si cu Hitscum care mananca si eu (mai ales Morixon, cu vitelul lui:D ). Mergem spre plaja, eu si Diana, ceilalti doi parasindu-ne.. Ne intalnim cu domnul Nobody…ajungem la metalisti…ne asezam pe plaja….vine si bautura si mancarea (pt unii)…. Luam o bere stam intinse si ne uitam la stele, noi 3, adica io, Dienutza si Nobody. Mai bem mai conversam, Diana pleaca la Toy Dolls, mie mi-e lene….Oricum nici ea nu a vazut Toy Dolls…deci clar….Stau in continuare pe plaja, incepe sa imi fie frig, mai stau mai beau, ma mai imbrac. Apare si omul prea-asteptat la un mom dat, si anume the Count, bem whisky, Animaloo e in kilt, dar din cate am inteles are chiloti pe el (dupa cum mi s-a explicat mai tarziu nu pt k nu ar fi trv, ci pentru ca daca ar fi sa il poarte fara, chiar n-ar mai fi trv deloc…daca intelegeti ce vreau sa spun…la frigul ala…). La un moment dat apare si Dienutza, e praf, rade 15 min in continuu, dispare…d’astea….Noaptea se termina dimineatza, eu si tovarasul Nobody stand pana pe la 6 juma la o terasa numita Tequila Sunrise, din care a ramas doar Sunrise ca tequila nu cred ca mai eram in stare sa consumam….Ajung in cort, sora-mea juca carti cu o prietena de a ei, ma trezesc dupa max 2 h transpirata si vai si amar de mine. Si uite asa s-a dus ZiuaII.

Transpirata cum era Adinutza Popandau se ridica din cort, greu…ma doare putin capu’….ce zi e azi….sambata…..cum s-or dus ma zilele astea…. Oricum ma ridic de acolo de unde eram, merg la cort la Dienutza, dansa e treaza, mergem cu Cristi la mancare, asteptam o ora, luam calciu, mergem pe plaja la Shire, platim umbra, facem baie (si eu chiar) in mare…Dienutza rade de mine si de Gaftoni ca nu stim sa inotam…Stam pe plaja, incercam sa dormim, sa stam degeaba si totusi in acest timp sa nu ne simtim obosite….dar cred ca oboseala se tragea de la ficatzel… Mergem sa ne intalnim cu oameni din Constanta, cum ar fi domnu’ Manson (despre care am uitat sa zic ca in seara de dinainte a aparut la MHM cu un sac d dormit si cu un izopren si a picat pe plaja), si altii….bem Salitos…apoi ne indreptam din nou spre Shire…ne chinuim sa il trezim pe Gaftonel, pana la urma ma asez si eu langa dansul pe o saltea….Scama e batran LAAAA MUUUULTIII ANIII, ne da cate o bere, Diana doarme, noi facem misto de unii si altii, bem bere….La un mom dat ajung si eu sa adorm pe acea saltea de shire…ma trezesc dupa juma d ora mai rau decat eram inainte…vad pe Chinezu’, salut baiete…Mai stam putin, apoi mergem la cort, si dupa…usurel spre Niste Baieti….intarziem, alergam strigam, dansam….Mai mergem pe plaja….stam la o bere Diana eu la un suc, cu alti oameni din Cta, salut Spider…mergem la Dandy Warhols, ce buna e tipa, au ma doare capul, Dienutza e o furacioasa….Ajungem din nou pe plaja, Diana danseaza muuuult….te-ai imbatat….zicem bancuri cu bebelusi morti….mergem la Shire la foc de tabara…..Diana e varzuca….Vedem Liloo pe plaja, salutam Liloo (mai mult eu decat Diana). Picam de oboseala, ne indreptam spre cort. Si uite ca s-a dus ziua III.

Ziua a IV-a incepe, ca orice alta zi, transpirate in cort, e super cald frate, m-am saturat…Reusim sa ne ridicam….Mergem sa manc, mergem pe plaja, sun oameni sa vina pana in vama sa ne duca la cta…Graba, mai avem o ora si vin…..Il mai lasam pe Hitscum sa se bronzeze, gata, destul, spunem pa lui Gaftoni, mergem sa strangem cort, transpiram ne chinuim, dar stim ca intr-o ora o sa fim sub un dus supeeer….merita….. Si uite asa parasim si Vama pe luna august…Bye bye stufstock….

PS Daca am uitat sa zic anumite chestii imi pare rau….Ca de ex pozitiile lui Scama de somn….oricum alea trebuie vazute, nu pot fi descrise…. v-am pupaaaat! :*

 PPS daca zic de tipa de la DW ca e buna, asta nu inseamna ca nu mi place formatia, doar ca am obs asa ca e buna:D Si mi-au placut DW!

Nu stiu daca mai rezistam mult fara sa scriu despre chestia asta. Cand am fost eu ultima oara in Constanta inainte de vacanta?…cu vreo doua sapt inainte de vacanta…gen 30 iunie….Ei atunci m-am intalnit cu unul din prietenii de aici din cartier cu care stateam acum vreo 3-4-5 ani….Dar nu stiam ca va fi ultima oara.

Recunosc ca o relatie speciala nu era intre noi, dar nici nu pot spune ca as fi trecut pe strada pe langa el fara macar un salut… nici vorba. Pana acum e cea mai apropiata persoana de mine care sa fi murit (da, as putea spune ca sunt norocoasa…unii pana la varsta asta au pierdut mult mai multe), dar in nici un caz nu as fi vrut sa se intample.

Este vorba de un baiat care avea gen…21 - 22 ani, mai mult ca mine sigur nu avea… Asta nu este o scriere in care eu sa rememorez  toate zilele placute de vara in care il vedeam pe baiatul asta…. E doar o chestie in care nu numai ca vreau sa imi arat uimirea dar si tristetea ca viata e scurta. Nu stiu daca sunt trista si ravasita pentru ca tineam atat la baiatul ala, sau e o chestie mai adanca…mai in legatura cu mine. 

Clar este ca as fi preferat sa nu se fi intamplat asa ceva…dar nici nu as fi putut impiedica asta…. Orice am face nu putem sa aducem pe cineva plecat dintre noi , inapoi. Dar putem , intr-o zi de doliu national, sa le zicem la revedere, sa speram ca nu au suferit prea mult, sa oferim condoleante,chiar daca unii considera ca sunt egale cu zero (sa stiti ca nu sunt) si sa stim ca oricat de dureros este, nu o sa ne mai vedem (un timp).

Asa ca, Emi, sa te odihnesti in pace! (inca nu pot sa cred ca nu e un cosmar)