Tocmai am vazut o reclama la Milumil, un lapte pentru copii intre 1 si 3 ani. Si zicea reclama asa: “Copiii au vise mari” Si in dreptul unui dintre copii scria “doctor” si in dreptul unei fetite “rock star”. Si concluzia era sa le dea milumil ca sa creasca mari si sa isi indeplineasca visele. Ati innebunit? Vreti ca fiica voastra sa ajunga rock star? Ii dati milumil ca sa ajunga cu 5 case si 3 dependente de droguri si o piscina acoperita si 40 de barbati care sa le fie iubiti? In acelasi timp?
Mda. Si ca sa fiu destul de coerenta, rockstar nu inseamna ca esti cantaret de rock neaparat, am vazut o emisiune pe mtv in care zicea si de puff daddy sau cum il mai cheama ca si ala e rockstar.
Asa ca ma gandesc sa fac o antireclama la milumil in care sa zic “nu beti milumil! ziceti nu drogurilor”
))
Am promis ca voi scrie un eseu pe marginea acestui subiect, insa inspiratia mea este in pana.
Totusi, va trebui sa umplu o pagina aici, macar sa consider ca gestul va fi apreciat cat de cat. As vrea sa zic de la inceput ca desi incerc sa conving mai departe, in creierul meu practic nu exista un motiv pentru care o varsta mai mare e mai buna decat o varsta mai mica. Ca fiecare varsta e altfel.
Deci, draga mea, la 25 de ani, o sa zici : frate, cat de tare era cand aveam 21 ani…. la fel cum zici acum ce tare era la 17 ani. Si oricum, dintre toti oamenii pe care ii cunosc nu am auzit unul sa zica “oau, cat de nasol era cand eram mai tanar”. Asa ca e ceva normal, depresia exista, dar nu te speria, ca trece.
Timpu’trece, si iarna nu e ca vara, si nu exista boala ci numai bolnav. Asta din seria citatelor celebre din almanahe. Acum intr-adevar umplu cuvinte aiurea, dar nu stiu cum sa explic, o sa fie tare si la 21 ani. Poate ca anul asta ai sa vezi Brand New in concert sau poate or sa vina Tool in Romania (ma rog, exagerez)… Sau poate ca o sa castigi un milion de dolari la loto si o sa pleci in Bahamas. Sau poate n-o sa se intample niciuna din chestiile astea si o sa stam la aceeasi masa/bar in “unos seniores e los muchachos” si o sa bem bere silva blonda si o sa ascultam streetlight manifesto.
Poate o sa fie mai tare decat la 17 ani anul asta. Sau poate ca nu. Da’ oricum stii ca o sa fiu acolo cu tine.
Ti pupa mama! :*
M-am gandit asa, ca mie imi place sa fac o gramada de chestii, da nu’s cu adevarat buna la niciuna din ele. You name it. Poezie, muzica, desen, facultate, barbati, istorie, geografie, matematica
)) [mai ales matematica]
Asa, si m-am gandit sa fac un protest. As vrea sa adun toti oamenii din lumea asta care nu stiu la ce sunt buni, nu stiu unde se vad peste 5 ani (intrebare oribila, a propos), si sa facem ceva, nu stiu, ceva ce nu a mai facut nimeni. Like…NOTHING. Sa stam acolo si sa ne impartasim ne-talentele, ca sa vedem care e mai prost si la ce.
Stiu ca ma iubiti! puppiiiii
LE: Avand in vedere ca viata trece foarte rapid, structura organizatorica a acestui club/organizatie/partid incepe sa se contureze frumos
Popandaul – Presedinte onorific
Dihania – Vicepresedinte
Scabina – Secretar de partid
Dobere – Consultant Resurse Lichide
Scama – PR (Public Retard)
Astept si urmatoarele CVuri, avem ceva locuri vacante
)
Misstake
Deci, da, deci HorrorPops, deci Patricia Day, deci Nekroman, deci superb
Da, avand in vedere ca sunt la o facultate de profil, sa scriem ceva despre un medicament. Asa ca am ales piracetam. Niste trebi tehnice, niste observatii personale, de astea.
Ok. Piracetam. Adica 2-oxo-pirolidina. Foto:
Buuun. Acu n-o sa fiu asa exagerata sa va scriu si o metoda de obtinere. N-are rost. Ca e OTC. De fapt in state e numit “supliment alimentar”… Stupid…
Asa, cica a fost sintetizat prin anii ‘60 de catre UCB. Adica o companie farmaceutica belgiana. Si prima oara a fost folosit ca sa trateze raul de miscare (banuiesc ca mecanism central). Asa, si ca orice medicament, au facut astia niste cercetari clinice. Si a fost o explozie de experimente prin care testau acesti oameni ce alte calitati / defecte are medicamentul asta. Si au descoperit ca usureaza procesul de invatare, previne amnezia cauzata de hipoxie… Pana in 1972 s-au publicat 700 de lucrari despre piracetam. Si se pare ca acest mic medicament l-a facut pe un baiat destept (unul din cercetatorii principali de la UCB) sa creeze o noua categorie de medicamente bazate pe calitatile unice ale piracetamului : nootropele.
Acest nene, Giurgea pe numele lui, a creat niste conditii pt ca nootropele sa fie considerate satisfacatoare. O sa enumar cateva: sa mareasca puterea de invatare si memoria, sa mareasca rezistenta lucrurilor invatate in ciuda unor fenomene ce ar putea sa le disturbe (gen hipoxie, socuri electrice), sa protejeze creierul impotriva diferitilor factori chimici sau de mediu(ex scopolamina, barbiturice), sa nu aiba efectele pe care le au celelalte medicamente psihotrope (sedare, stimulare motorie etc)…
Oricum, de la idee la practica e ceva drum. Asa ca sa trec la partea practica. Acest medicament a fost folosit cu succes in tratamentul sindromului de abstinenta din alcoolismul cronic, e folosit in Alzheimer si alte tulburari cognitive (intarzie deteriorarea neuronala), e de foarte mare folos la copiii dislexici si alte multe tulburari cognitive.
Mecanismul… black hole. E necunoscut. Adica, exista cateva teorii. Dar nu stiu pe care s-o cred. Oricum, se pare ca mareste fluxul sanguin si oxigenarea cerebrala.
Sa vedeti cate reactii adverse are… Aproape nici una. Putine, usoare, trec repede. Anxietate, insomnie, iritabilitate, dar cand e combinat cu ceva gen cafea sau alt excitant cerebral. In schimb pentru oamenii cu rinichi busiti, e cam aiurea. Are o treaba cu ionii de potasiu si sodiu, asa ca daca ai insuficienta renala sau hepatica, mai bine nu iei. In alta ordine de idei, nu am prea multi prieteni cu insuficienta renala, asa ca …
Si acum pareri personale… GENIAAAAL! N-am mai invatat asa de bine din clasa a 5a. Daca as avea si ceva chef…ar fi perfect. Dar am invatat in 2 zile 500 de pagini si am luat 8. Asa ca, pentru oricine are licente, examene si asa mai departe. Vi-l recomand cu caldura. Numai sa nu exagerati, si cand terminati cu el, micsorati dozele prima oara, nu va lasati deodata asa. Cam atat!
Spor la invatat! (Era sa zic pofta buna =)) )
Hm… De obicei scriu o grămadă de post-uri în sesiune, observ. Poate că mă plictiseşte sesiunea, sau poate pur şi simplu nu îmi place.
Oricum, am ajuns în cea mai grea sesiune a facultăţii, din câte am auzit. Şi a fost într’adevăr groaznică până acum. Şi încă nu a început partea nasoală rău. Şi sunt foarte nervoasă.
Subiectul este şpaga. Nu prea am abordat eu acest subiect până acum prea serios. Dar pare a fi momentul.
Mi s-a luat demult de şpăgi şi şpăguitori. Dar nu m-au lezat până acum cu nimic personal. Am zis, frate dacă nu eşti în stare să faci ceva pe bune şi tre să plăteşti, treaba ta. Eşti un idiot, dar nu îmi faci rău.
E, acum îmi faci rău. Şi te-aş bate de n-ai ştii de tine dacă ai fi doar unul. Dar, cum în acest moment, zvonurile spun 80 la sută (f`n overwhelming, dudes) din anul meu… e cam greu.
Da, deci aceşti oameni… sunt atât de proşti-leneşi-răuvoitori încât omul ăla tre să şi mai facă şi norma de picaţi (e normal…). Şi ghici cine o să pice? Voi? Nu. Eu? Mai mult ca sigur.
Dar, vă rog, vă implor, daca nu vreţi să-mi testaţi răbdarea până-n limită, nu vă mai plângeţi în bip că aveţi o sută de pagini de scris. Eu am 800 de învăţat. Mai duceţi-vă dracului!
Aşa creşte România. Puterea euroului. Mă piş pe el. Sincer. Şi pe mulţi din voi.