It's in the water baby...

Celine Dion sau Taking Back Sunday?

In ultima vreme am auzit tot felul de pareri despre emo. Ba, in plus, am mai auzit ca unii (fosti) comunisti s-au hotarat ei ca muzica asta ar crea sinucidere in masa (daca prin “in masa” vorbim de cativa copii intr-o arie de cam 17075200 kmp). Asa ca…ce au facut desteptii natiei? Au zis…frate ia sa interzicem noi muzica asta. Pai ce, n-am mai interzis atatea chestii. Nicio problema. Una in plus sau in minus..nu mai conteaza. Pe mine nu pot sa zic ca ma pasioneaza la maxim muzica asta, dar pentru numele lui Dumnezeu…. e muzica. E chestia aia fara care nu stiu cum ar fi sa traiesti. Eu nu cred ca rezist mai mult de 2 zile fara muzica. Nici nu am incercat, sincera sa fiu. Acuma, na… fiecare cu aia a ma-sii, dar totusi asta nu inseamna ca poti sa zici “bah eu cred ca oamenii astia au mancat rosii si de aia isi taie venele” si gata ai interzis rosiile. Ba baieti, studii, nu intuitii. Si cred ca stim cu totii cat de complex e creierul uman si cat de greu se studiaza, asa ca oamenii s-au gandit… ce studii ma?! S-au pus de acord asupra unei chestii si au mers mai departe. Ceea ce vreau sa zic e ca puteau sa ajunga la fel de bine la concluzia ca daca mananci broccoli vezi mai bine cutitele din casa si le si folosesti pe pielea ta.

[Eu l-as omori pe ala care a zis: hai sa interzicem muzica. ]

Acuma, discutabil e si termenul “emo”. In general daca te uiti intr-un dictionar la un cuvant, vezi mai multe definitii. Citesti si tu prima definitie. Daca nu-ti convine o citesti si pe a doua. Si daca esti chiar pretentios citeste-o si pe a treia. Si asa ca am cautat si eu in dictionar cuvantul acesta (nu in dex, ci in google, ca mie imi place google..). Si iata ce am gasit.

emo (countable and uncountable; plural emos)

  1. (uncountable, music, early 1990s) A particular style of hardcore punk rock
  2. (countable, early 1990s) An individual or group of people associated with the subculture and musical style of definition (1)
  3. (uncountable, music, late 1990s-current) Any form of guitar-driven alternative rock that is particularly or notably emotional
  4. (countable, late 1990s-current) An individual or group of people associated with a fashion or stereotype of definition (3)
  5. (countable, 2000s) A young person who is considered to be over-emotional or stereotypically emo

(trecerea anilor face ca definitiile sa devina din ce in ce mai stereotipice)

Si acuma unii or sa zica… pai vezi ia uita-te la 4 si 5, vezi ca se refera si la ultraemotionalii care si-au taiat venele. Nu stiu daca ati cunoscut vreo femeie cu SPM (aka sindrom pre-menstrual). Sunt sigura de fapt ca ati intalnit un astfel de specimen. E foarte raspandit in natura. Da, intr-adevar, am putea spune despre ea (=500000 de femei/zi, dar ii zicem ea) ca este ultra-super-emotionala, plange daca ii zici ca ii sta nasol vopseaua de par, si e in stare sa te ucida daca te dai la pretenu ei. Plus ca asculta Celine Dion si alte cacaturi sentimentaliste. Si o mai dor si ovarele. Intr-un cuvant : nu vrei sa te pui cu ea!

Asa ca pun acum intrebarea urmatoare. Preferati o femeie deprimata, pe care o dor toate, in stare de a face holocaust daca te iei de fusta ei sau un om care asculta muzica emo?

Sau, mai bine zis: Celine Dion sau Taking Back Sunday?


Posted in Uncategorized
Tags:

Ultima toamna

Ultima toamna, nu a vietii, dar cred ca a facultatii este. Uneori as vrea sa fiu ca Van Wilder si sa stau in facultate dublu. E mai tare sa inveti toata viata decat sa lucrezi toata viata. Si nu vreau sa ma trezesc intr-o dimineata si sa nu pot sa imi amintesc de ce ma duc sa lucrez sau sa nu recunosc omul din oglinda. Pentru ca lucratul poate face asta. Pornesti de la niste vise, treci prin facultate, calci peste visele respective dar nici nu le ucizi, ci doar le ametesti asa cu tocul. Si dupa aia, peste 10 ani ai sa te trezesti ca le-ai taiat cate o mana si se intorc cu mai multe maini si te strang de gat. Nu e un stras de gat nasol, dar e tarziu. Poate ca visai sa alergi la maraton la jocurile olimpice dar ai dat la ase, ca a zis mama ca e meserie de viitor. Si te trezesti la 30 de ani, ca te-ai facut cat tara in care se tine olimpiada si ca singurul maraton pe care o sa-l termini e la olimpiada oamenilor obisnuiti (nu stiu ce e asta, de fapt, am vazut niste reclame proaste pe la teve si mi-au ramas in creier: un alt motiv sa nu ma mai uit la tembelizor).

Oricum, ati priceput ideea. Asta care peste 10 ani nu cred ca o sa o mai am, daca lucrurile decurg in felul in care imi imaginez eu ca o sa decurga. Nu zic nu, sunt si ceva cam pesimista. Dar, pe bune, am vazut cum se intampla chestia asta. Oameni cu vise puternice care se transforma in masini de mancat si crescut copii… si se trezesc intr-o zi dupa ce copiii au plecat de acasa si se intreaba “okay, acum ce fac?”. Nu zic ca nu exista exceptii, dar mai rar pe la noi.

Asa ca, cu riscul de a exprima un cliseu, mentine-ti spiritul tanar. Prin muzica, prin sex, prin sarituri cu parasuta, fiecare cu treaba lui. Dar m-am saturat sa ies pe strada si sa incerc sa citesc gandurile cuiva si tot ce gasesc acolo e “tre’ sa fac mancare pentru copii, tre’ sa ma duc la piata, tre’ sa il suport pe barbatu’meu”. Mai bine as auzi “tre’ sa citesc cartea aia a lui Rushdie, tre’ sa plec intr-o calatorie, tre’ sa merg la Traviata”. Ati inteles voi.

Noroc cu muzica asta, ca ma inspira.

In alta ordine de idei. Pentru mine toamna nu are vreo insemnatate esoterica. Nu este anotimpul batranetii sau ce se mai aude de la toate tristetile… Mie imi place anotimpul asta. Abia astept sa cada frunzele ca sa ma balacesc prin ele in Herastrau. Join me?

PS. Mai zambiti si voi ca nu va cade lumea in cap.

(inca o data, nu e videoclipul de la ei, e facut, dar asta e…)


Barda si satarul si sapaliga : in 2 cuvinte crima perfecta

adinuta: cred ca o sa investesc intr-o barda
adinuta: cred ca mi va fi f folositoare in ultimul an d facultate
adinuta: :) )))
Diana rx: o da…sa mi-o imprumuti si mie ca am de facut zile negre multora
adinuta: intotdeauna mi-a placut barda
adinuta: stii ca aparea si in pasa hassan
adinuta: poezia aia
adinuta: si barda ii luceste in dreapta
adinuta: sau ceva gen
adinuta: :) ))))))))
adinuta: vreau sa se scrie poezii si despre mine si barda mea
Diana rx: :) ))
Diana rx: vai bah
adinuta: sau ceva tot asa cu iz vechi
adinuta: dar sa fie neconventional
adinuta: cum ar fi o sapaliga
Diana rx: mie-mi place sataru
adinuta: clasic…
Diana rx: sapaliga nu pare ff rea asa… suna a mamaliga
adinuta: :) )
adinuta: bah
adinuta: deci satarul e prea comun
adinuta: ca toata lumea are\
adinuta: dar apare si partea buna
adinuta: ca daca are toata lumea…nu te suspecteaza nimeni\
Diana rx: :) )
adinuta: bah ma gandeam
adinuta: se fac atatea filme cu criminali nowadays
adinuta: ma rog ai inteles tu
adinuta: si daca vrei sa faci documentatie
adinuta: reusesti cu brio din filme
adinuta: devine deja simplu
adinuta: cumperi un alibi
adinuta: cumperi cutit de duzina
adinuta: omori om…
adinuta: lasi si cutitu dar ai avut manusi
adinuta: deci nimic acolo
adinuta: si apoi daca te-ai stropit sau ceva
adinuta: arzi hainele
adinuta: si gata
adinuta: ai plecat…bye
Diana rx: bah… uitandu-ma la avataru tau si citind ce scrii
Diana rx: ma sperii
adinuta: haha
adinuta: stiu…si eu ma sperii uneori
adinuta: eu pe mine
adinuta: tu pe tine
adinuta: te
adinuta: :) )
Diana rx: vai ce naspa e maaaaanssoooon
Diana rx: nu al nostru
Diana rx: ala de canta
Diana rx: ma rog… si al nostru
adinuta: )
adinuta: ce are?
Diana rx: e …
Diana rx: gay
adinuta: stii
adinuta: cred ca toata treaba asta cu barda si sapaliga si crima
adinuta: mi se trage de la faptu’ ca ascult coloana sonora de la Sweeney Todd
adinuta: de vreo sapt in continuu cel putin
Diana rx: ala nu johnny depp?
adinuta: yup
adinuta: ma duc acasa si ma uit iar la el
adinuta: :) )
adinuta: lapteeeeeeeeeeeeeeeee
adinuta: deci iti vine sa crezi ca omul care vbea despre barda adineauri tipa prin casa lapteeee
adinuta: ?
adinuta: laptic
adinuta: :) )
adinuta: kill kill kill…si cand vede laptele se face mic si dragut
adinuta: :) )
Diana rx: bah ma obosesti
adinuta: doamne tre sa mi petrec mai mult timp cu oameni
Diana rx: facand altceva decat sa-i ucizi cu sapaliga?
adinuta: da


Brand New

Brand new este o trupa geniala din Statele Unite. Nu stiu daca mai are rost sa zic ceva. Unora nu le place, altii nu asculta asa ceva, mie mi se pare geniala si atat. La albume din cate stiu eu, pana acum sunt scoase trei: Your favorite weapon, Deja entendu si The devil and god are raging inside me. Din cate am inteles in toamna asta vor sa mai lanseze un album. Oricum, acum o sa va exemplific niste melodii ca sa intelegeti de ce imi plac mie asa de mult. Si de ce sper ca la anul sa ma duc si eu la un concert de-al lor (wherever that is!)

Melodia mea favorita este o melodie instrumentala, in afara de micile interventii de la inceput (care, apropo, nu sunt in cine stie ce limba asiatica ci chiar in comuna engleza, zicand asa “Space cadet, pull out”). Her goes: Welcome to Bangkok (videoclipul nu e al lor, ci e facut de un fan)

iar originea numelui acestei melodii, citez : Welcome To Bangkok” comes from the Jean-Claude Van Damme film Kickboxer, in which Van Damme’s arrogant elder brother and American kickboxing champion is soundly beaten and has his back broken to the sound of drums and tambourines. Before the fight the film shows a banner proclaiming “Welcome to Bangkok Stadium”, and then several Thai spectators shout at Van Damme “Welcome to Bangkok”.

Anyways. Sa trec mai departe. Mi-e foarte greu sa fac un top al melodiilor mele favorite de la aceasta formatie. Pentru ca le iubesc pe toate. Dar pe locul 2 ar fi Okay I believe you, but my Tommy gun don’t. De asemenea, nu e videoclipul piesei(pentru ca nici prima nici asta nu au un videoclip oficial)

Cateva versuri: 

…and these are the words you wish you wrote down. 

this is the way you wish your voice sounds,

handsome and smart.

oh my tongue’s the only muscle on my body

that works harder than my heart.

and its all from watching tv,

and from speeding up my breathing.

Locul 3.  Revin la ultimul album adica. Si asta e Degausser. Just listen to the song already!

Pe locul 4 am o piesa care are si videoclip. Sic transit gloria…glory fades. Si un videoclip chiar bun. Practic si noua ne e frica uneori sa nu fim copiati. Tuturor.

Pe locul 5 las liber. Astept propuneri! :D


Posted in Uncategorized

Misheard lyrics

Sunt sigura ca multi dintre voi care mai frecventeaza youtube-ul stie de marele capitol al acestuia cu “misheard lyrics”. Ce inteleg unii oameni din versurile unor formatii. Uneori se mai aseamana versurile. Dar uneori (and that’s the funny part), n-au niciun fel de legatura. Anyways… pentru cine nu le stie, poftiti aici.

Da. Dar in afara de melodiile metal la care ai mai multe sanse sa iasa ceva funny si cele punk sau hardcore mai exista si alte tipuri de “misheard lyrics”. Adica ceea ce exemplific eu aici.

Carmina Burana – O Fortuna

Saaaau…. Britney Spears – Toxic

Have fun


Stres de septembrie

Spre deosebire de alti oameni, pe mine ma nelinisteste vara si ma calmeaza toamna. Dar, recunosc, septembrie e cea mai nasoala luna pentru un student.

Ma enerveaza oamenii care considera ca ei stiu totul si intra intr-o conversatie cu cineva necunoscut si pretind de la persoana respectiva acelasi lucru. Poate sunt si eu uneori asa, dar incerc sa nu fiu. Ei bine, ma enerveaza oamenii care sunt asa si continua in vanitatea lor pe drumul ala. MA enerveaza! Imi cresc tensiunea! Imi dau reflexe de american psaico!

Imi place Bob Dylan toamna asta. Stiu, prima intrebare ar fi: doar toamna asta? Nu. Mi-a placut mereu. Dar in toamna asta in mod special. In toamna asta se intampla multe. E ultima mea toamna de studenta. Se pare ca nu o sa mai dedic restantelor melodia aia “wake me up when september ends”. De fapt, cred ca nu a fost niciodata o problema ca nu as putea sa mi iau examenele din prima. Doar ca, psihologic, cred ca imi convine sa vin din septembrie la facultate. In alt oras. Nu rezist mai mult de 2 luni aici, oricum, se stie.

Da, cum spuneam. Septembrie. Pai, ce se intampla in septembrie de e asa speciala?

De exemplu. Temperaturi asemanatoare cu cele din vara, dar totusi ideea ca trebuie sa faci ceva nou. Ceva gen, daca natura nu face ceva nou, o sa fac eu. Si ma enerveaza asta, cu temperaturile. Practic e cald, iar eu trebuie sa invat la igiena alimentatiei. Nu ca as fi iesit eu foarte mult. Dar prefer sa ma uit la un film in lumina asta de semi-vara semi-toamna. 

Iar Bob Dylan… ei bine, sa zicem ca imi da starea aia ca e ok si ca o sa treaca si septembrie fara mari cicatrici.


On being in love (Jerome)

You’ve been in love, of course! If not you’ve got it to come. Love is like the measles; we all have to go through it. Also like the measles, we take it only once. One never need be afraid of catching it a second time. [...] No, we never sicken with love twice. Cupid spends no second arrow on the same heart. Love’s handmaids are our life-long friends. Respect, and admiration, and affection, our doors may always be left open for, but their great celestial master, in his royal progress, pays but one visit and departs. We like, we cherish, we are very, very fond of–but we never love again. A man’s heart is a firework that once in its time flashes heavenward. Meteor-like, it blazes for a moment and lights with its glory the whole world beneath. Then the night of our sordid commonplace life closes in around it, and the burned-out case, falling back to earth, lies useless and uncared for, slowly smoldering into ashes. Once, breaking loose from our prison bonds, we dare, as mighty old Prometheus dared, to scale the Olympian mount and snatch from Phoebus’ chariot the fire of the gods. Happy those who,
hastening down again ere it dies out, can kindle their earthly altars at its flame. Love is too pure a light to burn long among the noisome gases that we breathe, but before it is choked out we may use it as a
torch to ignite the cozy fire of affection. [...]
But, there, of what use is it to preach? Who that feels the rush of young love through his veins can think it will ever flow feeble and slow! To the boy of twenty it seems impossible that he will not love
as wildly at sixty as he does then. He cannot call to mind any middle-aged or elderly gentleman of his acquaintance who is known to exhibit symptoms of frantic attachment, but that does not interfere in
his belief in himself. His love will never fall, whoever else’s may. Nobody ever loved as he loves, and so, of course, the rest of the world’s experience can be no guide in his case. Alas! alas! ere thirty he has joined the ranks of the sneerers. It is not his fault. Our passions, both the good and bad, cease with our blushes. We do not hate, nor grieve, nor joy, nor despair in our thirties like we did in our teens. Disappointment does not suggest suicide, and we quaff success without intoxication. We take all things in a minor key as we grow older. There are few majestic passages in the later acts of life’s opera. Ambition takes a less ambitious aim. Honor becomes more reasonable and conveniently adapts itself to circumstances. And love–love dies. [...]
A boy’s love comes from a
full heart; a man’s is more often the result of a full stomach. Indeed, a man’s sluggish current may not be called love, compared with the rushing fountain that wells up when a boy’s heart is struck with the heavenly rod. If you would taste love, drink of the pure stream that youth pours out at your feet. Do not wait till it has become a muddy river before you stoop to catch its waves. Or is it that you like its bitter flavor–that the clear, limpid water is insipid to your palate and that the pollution of its after-course gives it a relish to your lips? Must we believe those who tell us that a hand foul with the filth of a shameful life is the only one a young girl cares to be caressed by?[...]
How many an innocent girl do they not degrade into an evil-minded woman? To how many a weak lad do they not point out the dirty by-path as the shortest cut to a maiden’s heart? It is not as if they wrote of life as it really is. Speak truth, and right will take care of itself. But their pictures are coarse daubs painted from the sickly fancies of their own diseased imagination. We want to think of women not–as their own sex would show them–as Lorleis luring us to destruction, but as good angels beckoning us upward. They have more power for good or evil than they dream of. It is just at the very age when a man’s character is forming that he tumbles into love, and then the lass he loves has the making or marring of him. Unconsciously he molds himself to what she would have him, good or bad. I am sorry to have to be ungallant enough to say that I do not think they always use their influence for the best. Too often the female world is bounded hard and fast within the limits of the commonplace. Their ideal hero is a prince of littleness, and to become that many a powerful mind, enchanted by love, is “lost to life and use and name and fame.” And yet, women, you could make us so much better if you only would. It rests with you, more than with all the preachers, to roll this world a little nearer heaven. Chivalry is not dead: it only sleeps for want of work to do. It is you who must wake it to noble deeds.
You must be worthy of knightly worship. You must be higher than ourselves. It was for Una that the Red Cross Knight did war. For no painted, mincing court dame could the dragon have been slain. Oh, ladies fair, be fair in mind and soul as well as face, so that brave knights may win glory in your service! Oh, woman, throw off your disguising cloaks of selfishness, effrontery, and affectation! Stand forth once more a queen in your royal robe of simple purity. A thousand swords, now rusting in ignoble sloth, shall leap from their scabbards to do battle for your honor against wrong. A thousand Sir Rolands shall lay lance in rest, and Fear, Avarice, Pleasure, and Ambition shall go down in the dust before your colors.