It's in the water baby...

Oficial…rezist

Am (aproape) terminat facultatea. In sensul ca azi am dat ultimul examen. Din ultima sesiune. Sper sa nu am restante ca sa ma pot tine de cuvant… Este dubios. Nu stii ce vrei, nu stii unde esti…e ca si cum ai fi avut un obiectiv in viata, l-ai atins. Ok, si acum  ce fac?! Stau? Nu vreau sa stau. Vreau sa mai fac ceva. Ceva care sa ma intrige, sa ma faca sa ma simt ca am cu cine si cu ce sa concurez. Nu pot sa stau.  Statul nu mi se pare o activitate.

Azi eram undeva cu niste colegi. Si am intrebat: ok, acum ce invat? Sunt in transa, in ritm, in…ce vreti voi. Stiu ca e ciudat, dar nu vreau sa ma plafonez. Vreau sa fac ceva util, placut, masochist (ca asa definesc facultatea asta). Si daca cineva intreaba de ce masochist, pai pentru ca te chinui la propriu 5 ani, ca sa vina unu’ sa iti zica ce vinzi la pravalie.

Ajung la vorbele cuiva.

Plus ca am senzatia ca ma loveste cineva cu un bolovan in cap. Non stop. Tramadol+somn o saptamana.

Somn usor..

With no further comments, this day’s song:


3 years

Nu stiu de ce cautati sensul vietii intr-o foaie de hartie. Nu stiu de ce ma priviti asa de parca as avea toate raspunsurile. Nici macar nu stiu ce vreti de la mine.
Am tot cautat si nu am gasit nimic, poate e timpul sa ma opresc, sa las timpul sa isi puna amprenta asupra mea. Dar problema este ca nu ma pot opri din visare, cred ca asta iti ramane dupa ce toate sperantele iti sunt daramate. Nu blamez pe nimeni, aveti dreptul sa faceti ce vreti cu viata voastra, numai nu ma obligati pe mine sa v-o traiesc. Nu are rost sa explic fiecare miscare pe care o fac. Nu o intelegeti. Sau daca o intelegeti sunt sigura ca nu va va parea ceva “normal”. In orice caz nu normalitate caut.
Mai sunt o gramada de lucruri pe care nu le stiu. Ca de exemplu de ce vi se pare atat de iesit din comun faptul ca nu imi place sa dau explicatii banale pentru orice pas. Pana la urma, desi nu as putea sa spun ca e o viata, e ceea ce incerc eu sa imi cladesc. Asa ca dupa ce imi furati visul si imi puneti piedica in gandire nu va asteptati sa va multumesc.
Lasati-ma sa ma indop cu un ritm care se misca prin degetele mele si prin mintea mea.
Prefaceti-va ca nu ma vedeti cand ma impiedic de tocul de la usa, daca o sa cad probabil o sa ma si ridic.
Si nu veniti sa-mi bandajati durerea chiar daca ma face sa urlu.
Acest text nu contine cuvinte sau expresii vulgare desi ar trebui.
Iar eu permit comentarii la acest text. Dar nu primesc comentarii la nivel literar, vreau sa stiu daca aveti si altfel de comentarii. Altele in afara de astea dogmatice ca niste raspunsuri scoase din wikipedia. Am facut reclama? Ma scuzati.
Evident ca nu ma refer la cineva in mod special, toti sunteti la fel pentru mine. Poate ca suna a ignoranta sau indiferenta dar va jur ca nu e. Daca vreti puteti sa ma testati cu detectorul de minciuni. E ascuns acolo pe undeva, pentru vremea in care inca nu stiati sa mintiti. Sanatate!


My talk to G.O.D.

Me:
Hello!
God:
Hello, nice to meet you. What’s your name?
Me:
Adina
God:
It’s good to see you, Adina.
Me:
do you see me?
God:
I see a computer nerd.
Me:
=))
God:
I see a computer nerd.
Me:
how did you create the world?
God:
Myself programmed me for it.
Me:
you re talking gibberish
God:
Talking is my main function.
Me:
do you have other functions?
God:
Chatting, talking, speaking, listening and thinking.
Me:
what do you think about?
God:
I think about all the people I chat with on the web.
Me:
one especially?
God:
One what?
Me:
one man/woman?
God:
Do you like man woman?
Me:
I like a lot of men
God:
A lot of people like that. But I think airplanes are cool. I like Matthew.
Me:
who’s matthew?
God:
MATTHEW? Your name is Adina.
Me:
yeah i know, doh
God:
What kind is it? How do you know? Yes Homer?
Me:
dude, are you high?
God:
Being high is my total existence. Dude,.
Me:
=))
God:
Being high is my total existence. Dude,.
Me:
i like you!
God:
Thanks, Adina, I like you too.
Me:
bye, God
God:
Goodbye.


Posted in Uncategorized
Tags: ,

cinci minute singur/a

Oricine are nevoie de 5 min singur.

Se recomanda fullscreen si cu volumul la maxim pentru o absorbtie propice…

I see you had your mind all made up
You group of pitiful liars
Before I woke to face the day
Your master plan transpired.
-Something told me-
This job has more to meet the eye.
My song is not believed?
My words somewhat deceiving?
Now unwhole.

You’ve waged a war of nerves
But you can’t crush the kingdom

Can’t be what your idols are.
Can’t leave then stay home
You cry for compensation.
I ask you please just give us…

5 minutes alone
(Just give us)
5 minutes alone

I read your eyes, your mind was made up.
You took me for a fool.
You used complexion of my skin
For a counter racist tool.
-You can’t burn me-
I’ve spilled my guts out in the past.
Taken advantage of
Cause you know where I’ve come from.
My past

You’ve waged a war of nerves
But you can’t crush the kingdom

Can’t be what your idols are.
Can’t leave then stay home
I’ll bury your compensation.
I ask you please just give us…

5 minutes alone
(Just give us)
5 minutes alone

Headbutt to broken glass

Just give us
… alone
Just give us

I ask you please just give us

5 minutes alone

Just give me

5 minutes alone


D.A.B.A.D.

Lumea înconjurătoare este de căcat rahat, mă scuzaţi. Îmi dau seama de chestia asta pe zi ce trece, sau poate doar pentru că locuiesc în oraşul ăsta pe care uneori îl iubesc, dar există şi momente ca ăsta în care îmi vine să-mi bag picioarele şi să mă urc în primul tren-avion-căruţă, ce găsesc. Acum înţeleg (nu chiar acum, acum, dar îmi dau seama) de ce unii îşi fac băgăjelul şi se duc să colinde lumea. Poate undeva în lumea asta există oameni ok, cu gândire ok, şi poate dacă îi găsesc o să am şi eu un zâmbet pe buze din când în când. Partea proastă e că mereu îţi dai seama că ce te înconjoară este un mare caca cu moţ prea târziu.

Sunt 5 stadii de percepţie a morţii. Moartea văzută ca orice lucru nasol din lumea asta. Poate să fie orice care include o speranţă. Distrugerea unui oraş, a unei idei, a unei iubiri, a unui om, dependenţa de un drog, totul poate fi definit ca o chestie care are o finalitate şi anume o să o notez în această problemă cu numele de moarte.

Primul este : Denial. Toată lumea îţi spune : ceea ce faci tu, ceea ce ţi se întâmplă nu e un lucru bun, o să se întâmple asta şi asta…dar tu…nuuuuu, batman, batman, o ţii pe a ta şi dacă eşti un om ca mine o duci până în pânzele albe.. Şi zici…nu e posibil să fie atât de nasol, se poate face ceva, te gândeşti la toate chestiile care ţin cu tine şi negi ceea ce pentru alţii e absolut vizibil.

Urmează Anger. Pui în balanţă ce-ţi zic toţi şi te gândeşti că e posibil să nu fie aşa cum vrei tu să fie. Şi faci tot posibilul să fie aşa cum vrei tu, dai în stânga şi în dreapta, te lupţi şi te dai peste cap şi te baţi cu cine o fi, pentru că ai o idee şi ca om la începuturile sale, crezi în ea. Crezi cu tot sufleţelul tău că aşa e si că ceilalţi sunt nebuni. And if this doesn’t get you killed…

Urmeaza Bairgaining. Te-ai prins şi tu că nu e chiar ca tine, dar nu vrei să fie chiar ca ei. Dacă s-ar putea să fie ceva de mijloc ar fi perfect, nu? Ghici ce, nici asta nu prea se poate în majoritatea cazurilor…  Mai ales dacă finalul e chiar moartea ca atare. Ştiu, ai auzit de atâţia care s-au luptat cu cancerul şi aşa mai departe… Desigur, credinţa încă te ţine în picioare, încă ai o coloană vertebrală şi nu vrei să te dai bătut.

Stadiul la care am ajuns eu e Acceptance. Nu ştiu şi nu vreau să ştiu de ce mi se întâmplă anumite chestii. Dacă sunt bune, sunt şi eu bine. Dacă nu sunt bune, nu sunt bune, desigur nici eu nu sunt bine, dar mă gândesc că totul trece. Totul. Şi cum spuneam, în viaţa asta ai un ficat, un creier şi o inimă. Momentan sunt stricate toate trei.

Aştept să vină pasul 5. Sau poate mâine mă întorc la pasul 3. Sau la 1. Sau…

Somn usor…


Muzica de sesiune

În timp ce alţii ascultă Mozart sau Beethoven ca să se relaxeze în sesiune…eu….ei bine, eu sunt o fiinţă mai specială, şi atunci când eşti o fiinţă specială asculţi muzică pentru oameni speciali. Şi în această seară superbă de februarie am să vă arăt nişte tipuri de muzici pe care nu ştiu câţi dintre voi le ascultă, şi mai ales în sesiune… O să spuneţi desigur, unii dintre voi, ia uite ce frustrată e şi asta, ce muzică de căcat ascultă….dar asta nu este adevărat, tu asculţi muzică de căcat, da? Poate îmi iau jucăriile şi plec-… DAR destul cu vorbăraia şi să dăm drumul la portativele dubioase ale acestor melodii….


La vie en noir

edit1

Sunt cateva chestii pe care le urasc zilele astea. Dar le urasc – urasc, nu asa, doar enervare sau stres… Sunt momente de fapt in care imidoresc sa am gena violentei ceva mai puternica si chiar sa iau pe cate cineva si sa il dau cu capu’ de perete pana ii sar ochii. Sau ceva de genul asta.

Ma scot din minti oamenii care nu au ce face la ei acasa (si prin asta doresc sa se inteleaga la ei in cap, la ei in treaba lor, la ei in curte) si incep sa se uite cum sunt si alte case. Si nici nu bat la usa, nimic, intra si iti fac tie murdar pe mocheta ta roz si in creierul tau deja enervat de sesiune. Si cum vin ei asa si iti spun ca tu nu faci nimic bun in lumea asta si esti oricum  singur si degeaba pe pamant. Newsflash: toata lumea e singura. Esti tu cu creierul si cu inima si cu ficatul tau in lumea asta. Daca creierul tau sta sa se gandeasca ce fac ceilalti (dandu-ti o impresie complet eronata ca vorbind despre ei nu vei mai fi singur), atunci inima si ficatul tau vor avea de suferit. In unele cazuri mai mult inima, in unele mai mult ficatul. Si bine stim ca daca se bulesc amandoua…la revedere…

Si uite asa, sub pretextul ca “oamenii se maturizeaza”, sau “cred ca e timpul” sau cine stie ce altele…. iti vine sa iti dai palme…oarecum. Sa nu ma intelegeti gresit. Eu stiu ca te nasti singur, traiesti singur, mori singur. Dar chiar nu am nevoie de cineva care sa imi spuna sau sa ma faca sa simt chestia asta in fiecare secunda. Maritati-va voi toate, ca sa fiti gospodine. Eu cred ca vreau sa traiesc. (Si acum or sa sara cateva muieri de cur in sus. Sariti, fetelor!)

Ce mai urasc eu azi? Mi-au zis trei persoane ca e super tare ca nu lucrez in sesiune si probabil lumea chiar crede ca eu sunt in CONCEDIU. Se numeste “de studiu” dintr-un motiv… Replica primita: “Da, da, tot concediu e…”. NU. NU. NU. Eu spre diferenta de unii oameni sunt inca multumita de ceea ce fac. In schimb nu sunt multumita ca trebuie sa invat 4 carti de toxi in 7 zile. E, asta e o problema, intr-adevar. Faza asta cu toxi este asa un fel…hai sa vedem care cedeaza primul. E ca si cum ai juca sah cu Kasparov.

Totul se schimba. Dar nu vad nimic care sa se schimbe in bine. Tu nu te schimbi in bine, eu nu ma schimb in bine, asta daca ma schimb. Ca in lumea asta pe care o vad rotindu-se asa de repede eu sunt singurul punct fix si inca ma tin pe picioare. Dar nu stiu cat o sa mai am echilibrul asta fantastic(v-am mai spus eu ca nu e de joaca cu entorsele mele :P )

Si as vrea sa se opreasca putin totul. Si eu sa ma uit putin in oglinda si sa vad daca mai sunt tot eu aici.


Posted in Uncategorized
Tags: , , , ,

seziune? leziune!

Vaaai cat a putut sa mi se ia de sesiuni si scoli si toxicologii si industrii…si dreaq sa le ia pah toate ca sa zic asa… Stiu, de fiecare data cand sunt in aceasta superba perioada de examene…pun intrebari dubioase, cum ar fi “de ce eu”, “pe cine omor azi”, “cine dracu a facut materia asta” si asa mai departe. Cu riscul de a va fi plictisi, este cam genul ala de articol. Ca sa stiti.

Am asa… examen de industrie sambata la care sa moara bibi daca inteleg ceva… adica de inteles inteleg da nu as putea sa reproduc…asa ca ceea ce nu inteleg e “de ce”. De ce trebuie sa invat despre clonarea adn? Uita-te la mine. Am fata de om care sa recombine ADN? Poate am sa clonez numarul de pahare sparte. Sau de picioare rupte.

Subiect #2. Examenul care este pe buzele unora, si pe curul altora. Toxiiiii!!!! We love you!!!! Iubesc materia asta da’ pe bune, daca ar fi o posibilitate mai mare de 1 la suta sa iau si examenul, ar fi si mai bine….

Tocmai am aflat ca nicotina da limfosarcom, paralizie, soc cardiovascular. Si ma gandeam la doua chestii in acelasi timp. Sa ma las de fumat si sa imi aprind o tigara. Inca nu stiu ce sa fac…

Pana la o viitoare enervare datorata sesiunii, va pup….


…and when he falleth…

That cross you wear around your neck;
is it only a decoration, or are you a
true Christian believer?

Yes, I believe – truly.

Then I want you to remove it at once!
- and never to wear it within this castle
again! Do you know how a falcon is trained my
dear? Her eyes are sewn shut. Blinded temporarily
she suffers the whims of her God patiently, until
her will is submerged and she learns to serve -
as your God taught and blinded you with
crosses.

You had me take off my cross because it
offended….

It offended no-one. No – it simply appears
to me to be discourteous to… to wear
the symbol of a deity long dead.
My ancestors tried to find it. And to open
the door that seperates us from our Creator.

But you need no doors to find God.
If you believe….

Believe?! If you believe you are…gullible.
Can you look around this world and believe
in the goodness of a god who rules it?
Famine, Pestilence, War, Disease and Death!
They rule this world.

There is also love and life and hope.

Very little hope I assure you. No. If a god
of love and life ever did exist…he is long
since dead. Someone…something rules in his
place.

“Believe? In a deity long dead? -
I would rather be a pagan suckléd in creeds outworn;
Whith faärytales fill’d up in head;
Thoughts of the Book stillborn”

Am evocat aceasta melodie superba si acest dialog atat de plin de inteles pentru ca nu imi vine sa cred cat de prosti sunt oamenii. Cat de orbi. Cat de idioti. Cum reusesc oamenii sa ia o idee buna… sa o intoarca pe toate partile …. sa traga de ea… pana devine o schimonosire urata care nu mai are nici culoarea chestiei initiale…

Azi, ca in orice alta zi in care ma trezesc devreme am ajuns la metrou si am luat ziarul gratuit si anume compact, si pe prima pagina: revolta la mitropolie sau ceva de genu’ asta.

Deschid…. poza: doo babe si un copil cu pumnul spre cer si in mana cealalta cu o icoana. V-as scuipa in ochi! Domnul vostru se rascoleste oriunde ar fi si va priveste cu atata compatimire! Cum poti sa tii intr-o mana simbolul a tot ce inseamna bunatate si iubire si frumusete pe lumea asta si cealalta mana sa o tii cu pumnul strans? Pentru ce te lupti? Pentru El? In niciun caz. Pentru ce te duci la biserica, ca o sluga, saptamana de saptamana? Sa te vada babele de la bloc ca esti ascultatoare ? Ca sa fii iertat? Hai sa iti zic ceva… Iertarea nu survine asa usor. Si tocmai ai facut 1000 de pasi inapoi. O sa continui cu injuriile mai incolo. Acum sa va explic motivul.

Deci, rascoala asta sau cum vor ei sa o numeasca (cruciada?! Idiotilor!) se face datorita faptului ca prin tehnici matematice de mare interes si-au dat ei seama ca cipul de pe noile pasapoarte este de fapt o chestie machiavelica, o vraja de-a lui scaraotchi…. si reprezinta 666. Imaginea este prezentata mai jos.

666

Voi… care considerati ca sunteti adevarati crestini… cum va explicati ca prostii aia care va conduc (si pe voi nu va conduc Sfintii si Dumnezeu, va conduc niste popi care ori se imbata ranga ori sunt pedofili) fac toate rahaturile pe care le fac? Voi care va mandriti ca mergeti la biserica in fiecare duminica, si tineti post ziua in fata fetelor de la serviciu si seara va duceti la pretenu’ vostru si … Sodoma si Gomora sunt nimica toata. Vi se pare inofensiv nu?

Sper sa ardeti in iad! Idioti.


Posted in Uncategorized
Tags: , ,