It's in the water baby...
Rezurex
Scrieti un comentariu
I’ve seen better. But they’re ok.
Band Members: Manny (lead guitar), K.R.O. (upright bass), Kurlee (drums) and Daniel deLeon (vocals/guitar).
Album: Beyond The Grave (2006)
Zombie Girl
Everyday is Halloween
Walk on the Edge
Oldies aka the J factor
3 Comentarii
Mi s-a facut dor de muzicile astea. Asta e explicatia. Daca si voua, e bine. Daca nu ati mai ascultat asa ceva pana acum ori traiti intr-o hruba ori ati pierdut multe. Nu-i nimic. Recuperam.
Ca tot e ultima duminica din vara asta:
Tipa e fantastica. A inceput sa cante prin 1966. Videoclipul asta e din 1969, in Stockholm. Si uneori daca stai sa asculti asa, nu ti vine sa crezi ca e live. A murit la un an dupa, in 1970. In astia patru ani a facut mai mult pentru muzica decat au facut altii in patruzeci de ani.
Next, psychedelic sounds. Cum zicea si un nene cand i-a prezentat, smoke a banana. Nu stiu ce sa mai zic de muzica care e numita psych zilele astea. Pentru alea cred ca tre sa fumezi un bananier, sau ceva de genu’. Pana una alta, Jefferson Airplane and their psychedelic sounds:
Si ei au inceput prin 1965, au cantat vreo 10 ani si dupa aia s-au oprit. Acum vreo douazeci de ani au bagat si un album reunion. Cam atat. Dar formatia e “icon” pentru perioada aia. Also been in the famous ’stock in ‘69. Va mai recomand Aerie daca vreti sa mai ascultati ceva de la ei, sau Volunteers.
Sunt sigura ca pe tipul asta il stie toata lumea. Deci nu mai bat campii degeaba. Cel mai cel chitarist al tuturor timpurilor:
Tot din ‘66 pana in ‘70 a “activat”. R.I.P.
Cam atat pentru azi. Nici nu imi mai vine sa mi scot castile sau sa ascult alta muzica azi. Pe langa aceste trei formatii/artisti totul pare fad. Ca sa nu mai comentez de faimoasa starleta care a venit saptamana trecuta pe la noi si nici macar bunul simt sa cante live nu l-a avut. De aia unii au cariere de 40 de ani si unii de 4. Unii se chinuie mai putin. La sfarsit insa aia cu carierele de 4 ani i-au batut la cur pe aia cu 40 de ani goi si tristi si playback-uiti.
L.E. Acu mi-am dat seama. Toate numele formatiilor/artistilor incep cu J. Must be kind of magic.
Tags: 1969, janis joplin, jefferson airplane, jimi hendrix, music, video, woodstock
Tarziu rau
Scrieti un comentariu
Am observat ca am chestia asta, ma trezesc tarziu, ma culc si mai tarziu, si intre timp fac toate chestiile … tarziu. Pana si chestia asta o scriu la fantastica ora de 01.38, ceea ce din punctul de vedere a aproximativ 15 milioane sau mai mult de romani este “tarziu rau”. As putea sa scriu o intreaga polologhie despre chestia asta si toate lucrurile care s-au intamplat tarziu. Ca sa dau cateva exemple: mancare, masele de minte, sex, licenta. Toate le incep tarziu. Si stii care e partea cea mai proasta? Ce incepi tarziu, si mai tarziu o sa termin.
Am rostit acum cuvantul ala de atatea ori incat mi se pare ciudat. O sa iau o pauza.
Spre rusinea mea, am facut o chestie foarte dubioasa si foarte incorecta si destinata oamenilor handicapati. Azi. Am ascultat horror tales de Poe azi. Pe winamp. E adevarat ca la Poe, suna foarte bine, si chiar te face sa te cutremuri putin daca e vocea buna cand zice “Nevermore.” si ca e ca teatrul radiofonic, dar nu as vrea sa se extinda si la alte carti. Cum ar fi, frate, sa asculti Remingtonu’ sau Toxicologia Doull&Casarett sau, de ce nu, farmacopeea? In salile de curs sau de laborator nu s-ar mai zice “deschideti la pagina” ci “dati inainte pana la minutul”. Singura metoda viabila de copiat ar ramane mp3 playerul sau o inregistrare pe telefon. Groaznic. Brr. O sa va fie dor de fituici, va spun eu. Alea pliate asa, de arata ca un evantai. Sau s-o mai vezi pe vreo retarda de langa tine cum scoate ditamai foile a4 si copiaza de pe ele.
Da, ma enerveaza. Totul se muta inspre limita de comoditate absurdo-suprema. Pana si daca vrei sa faci exercitii, sport, astea. Am vazut ca oamenii prefera mai nou sa isi cumpere biciclete in-door decat sa si ia un mountainbike si sa se plimbe pe cararile patriei. Eu am o scuza, nu stiu sa merg. Da, nu stiu la propriu ce inseamna sintagma “ca mersul pe bicicleta” caci multi au incercat sa ma invete dar zero au reusit. Da, si cum ziceam, daca nu cumva esti orb nu prea inteleg faza cu audiobookurile decat in cazul Poe, caci aici chiar suna bine.
A. Mai nou, in farmacii o sa se comercializeze audiobookul ala cu metoda (alta!) cu care sa te lasi de fumat. Da cica e buna rau. Cica daca te gandesti la tigari iti vine sa fugi. Eu nu l-am ascultat inca. Deci acum ca am zis tigara deja imi curge o bala la colt. Hypothetically speakin’!
Printre altele…in doo zile ma duc la mare. Sa ma relaxez… sa stau pe plaja… sa ascult muzica clasica…. Yeah right. Nu dragilor, ma duc la Summer of Punk si de abia astept sa se auda acordurile melodioase ale formatiilor vocal instrumentale Dead Ceausescus, Dance Trauma, Haos, Recycle Bin si asa mai departe. Cine vrea, sa dea join. Se intampla pe 22.
Pe 17 a fost ziua lui poke. Noi oricum il iubim. O portie de curcubeu :
Ieri a fost ziua lui scama. La multi ani si lui. Am inteles ca a primit un baston. O sa ii zic Dr.Scama de acum.
Acestea fiind spuse ma duc pe taramul ala dubios al subconstientului.
PS. In caz ca va era dor de mine:
Poezia lunii – august
Scrieti un comentariu
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!…
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!…
Dar n-am putut călători-mpreună…
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!… Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu “fapt divers”, ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…
Romanta negativa
…de varah
1 comentariu
Imi amintesc cum unele slagare romanesti povestesc despre vara asta ca o sa mi fac de cap, ca o sa ma indragostesc, ca o sa ma lase batranii la mare, ca o sa o fac lata si lunga si o s-o calc in picioare si asa mai departe. Intr-adevar, cata filosofie se afla sub vorbele astea chicioase. Ganditi-va putin, ce face romanu’ vara. Se duce la mare, isi ia un trist concediu de 5 pana la 15 zile in care se duce sa uite de servici sau ce mai are el, numai ca saracu’ se duce sa se relaxeze da’ nu reuseste pentru ca se imbata sau cine stie ce mai face si se intoarce la servici si mai obosit. Drept urmare cred ca eu sunt singura cu mintea intacta din toata tara caci eu si anume nu am avut concediu in aceasta vara.
Frustrant. Enervat. Plin de stres, ca sa citez in continuare. Dar oricum, eu am senzatia ca vara este cel mai stresant anotimp din unele puncte de vedere. Caci vrei sa faci ceva, orice, vrei sa scapi de caldura… mai ales daca stai intr-o metropola ca asta in care daca nu ai aer conditionat esti terminat, rade si trotuarul de tine… Si se afunda papucii in acest superb trotuar caci si el a luat-o razna si parca e foc peste tot. Groaznic. Uneori chiar ma gandesc sa ma mut acasa caci vara Bucurestiul e cel mai mare dusman al oamenilor. Cred ca si el vrea sa mearga undeva unde e mai racoare, unde e briza sau zapada sau ceva..
Si eu. Dar se pare ca momentan n-am nicio sansa. M-am cam ras eu de oamenii care isi dau licenta in iulie, dar parca e si mai si in septembrie. Sincer, nu am niciun chef de a da aceasta licenta si as prefera sa ma culc in seara asta si sa ma trezesc pe 20 septembrie. Se poate? 
Cu o singura exceptie. Astept ziua de 22 august. A se observa de ce mai jos:
So, waiting is my job.
yumm…
.
