It's in the water baby...
Muzica de toamna
Scrieti un comentariu
Cateva melodii care ma innebunesc toamna asta…
1. Noro
2. The Wall
3. Sky Blue
4. Don’t think twice, it’s all right
Pe cat de optimist suna numele melodiei, cu atat mai mult te baga in starea aia de duminica-dimineata-ploua-afara-si-eu-sunt-singur-pe-lume 
) Merita!
Have a nice depression season!
Revin.
Life as we know it is kinda over / Morrissey
2 Comentarii
Pai da, stiu ca suna naspa. Dar e adevarat. Cel putin cum o stiam io. Viata aia cu copiat cursuri la xerox, sesiuni cu multe adaosuri sintetice si rezultate in timp util ), cu colegi de camera care au si ei la randul lor prieteni ca sa locuim ca triburile. Asta nu e un lucru rau. Eu ma bucur ca pot sa dorm in ditamai patul doar eu, ca nu mai trebuie sa invat pana la 5 dimineata la toxi (stiu ca la faza asta nu prea ma inteleg multi oameni, chiar acum am avut parte de o privire dubioasa pe la faculta cand am zis ca am invatat la toxi, ceva de genu’ wtf?r u psycho?) si asa mai departe da’ uneori mi-e dor de facultate. Just wanted to get that out. Plus ca nu cred ca ar fi o idee ASA DE REA sa mai fac ceva in facultatea asta…sau in alta. Nuuu?!?
Adevarul e ca nu prea stiu ce sa fac acum. Nu stiu in ce parte sa o apuc, parca as apuca-o in toate partile, dar eu sunt numai una, si momentan eventualitatea unei clonari nu e aproape. Plus: i iz not a sheep.
As vrea sa imi zica toata lumea care trece pe aici (daca mai trece cineva pe aici) o melodie pe care o asculta in momentu’ asta (nu chiar acum-acum, ci in perioada asta) sau eventual sa o trimita (adina.pietrosanu@mail.com). Cred ca ma va ajuta sa ma hotarasc mai usor. 
Music always solves my problems.
Pana una alta bag si eu cateva chestii pe care le ascult in perioada asta. Sper sa va placa.
This one’s for my sis.
And this one’s for us.
Discutie despre avioane si altele cu prietena lu’ sora-mea care e in Anglia
Scrieti un comentariu
BTW: Anca, LA MULTI ANI!
Ca sa intelegeti!
Anca Andrei: eh.. la iarna bem impreuna
Anca Andrei: ) damn u woman
Anca Andrei: why must u be specific?
adinuta: )0
adinuta: veniti acasa de sarbatori…am auzit… cocalarelor
adinuta: in loc sa stati acolo sa vin eu
adinuta: dar nu
adinuta: ca nu cred ca mi iau concediu in iarna
adinuta: o sa mi iau in primavara
Anca Andrei: te luam in bagaj la intoarcere mah d c crezi ca venim?
adinuta: ))))))))
Anca Andrei: pune mana si treci p iaurt cu aer sa incapi in pungi
adinuta: )
Anca Andrei: eu probabil vin si la primavara
adinuta: da-te drq
Anca Andrei: iar la iarna vii si tu la vin fiert
adinuta: n-ai si tu rau de avion sau ceva
Anca Andrei: i love u too
Anca Andrei: p draqu
Anca Andrei: imi place
adinuta: )
adinuta: eu am rau de orice
adinuta: cred ca o sa am si de avion
adinuta: )
Anca Andrei: e ca in oraselu copiilor..doar ca poti sa mori
Anca Andrei:
adinuta: pai si in oraselu copiilor poti
adinuta:
Anca Andrei: asa ma gandeam si eu
adinuta:
Anca Andrei: deci e exact ca in orasel doar ca pt aia cu bani
Anca Andrei: ultra cocalar
adinuta: ) adica e exact ca in orasel
adinuta: )
Anca Andrei: da
adinuta: discutia asta va ramane in istorie
Anca Andrei: ca si cei care au compus-o
adinuta: eu oricum sunt cea mai tare dar azi tu esti mai tare ca mine!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
adinuta:
adinuta: doar azi!
adinuta: sa fie clar
Anca Andrei: ) uite cum facem..tu esti cea mai tare in tara
Anca Andrei: eu aici
Anca Andrei: p teritorii
adinuta:
Anca Andrei: pana la razboiu mondial
adinuta: that makes you cooler!
adinuta: neeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeo
Anca Andrei: cand e every badass for themselves
Anca Andrei: oh…we can switch sometimes..shift positions
Anca Andrei:
Anca Andrei: u know what..impartim si noi p perioade daca e… sa fie plebea multumita
adinuta: oka
adinuta: merje
Anca Andrei: we have a deal stalin! cehoslovacia p din doua
Anca Andrei: nasol ca esti p baza d antibiotic..ca tii minte cum vindeca vodka cam orice..
Anca Andrei: se curata si locu
adinuta: )
adinuta: am baut aseara
adinuta: tried that
adinuta: surubelnitza
adinuta: deci nu
————————-
adinuta: oa
adinuta: am primit un mail
adinuta: care se numeste
adinuta: “how high can you score?”
Anca Andrei: ))
adinuta: oh dudes you have like no idea
Anca Andrei: naveti voi scala pt mine
adinuta: ))))))
adinuta: rup cantaru
Anca Andrei: )
adinuta: ma rog…chiar il rup…dar aici il rupeam metaforic
Anca Andrei: ) te intreaba how do you score? cred ca vor detalii
adinuta: hm
adinuta: da
adinuta: daca dau click pe mail s-ar putea sa apara un militian in casa
adinuta: ca un genie asa
Anca Andrei: ) si te ia d ciuf direct la sectie
adinuta: te indoiai de asta?
Anca Andrei: cu pulanu p tine
adinuta: asta suna porno
Anca Andrei: tre sa se distreze si guvernu mai
Anca Andrei: stiu
adinuta: nu ma incanta
adinuta: da-l dreacu ca sa distreaza destul cand muncesc eu
Anca Andrei: dont click it man..dont b their bitch
Anca Andrei: dont*
adinuta: okay
adinuta: i will try not to give in to my desires
Anca Andrei: depinde cum arata politistul..dar mai bn lasa
adinuta: nu ma bazez pe asta frate
adinuta: have u seen the garcea character?
adinuta: f’d up
Anca Andrei: hell yeah..capital f
adinuta: da asa e
Anca Andrei: e bn..cu cat imbatranesc mai mult se pare ca ma senilizez din c in c mai rpd
Anca Andrei: sa ma vezi la 30
adinuta: am un termometru sub brat
adinuta: wait
Anca Andrei: and how do u feel about it?
adinuta: hm
adinuta: glad its not somewhere else
adinuta:
Anca Andrei: good answer..good fuckin answer
Good VS Bad
3 Comentarii
Best:
Good:
And now.
Bad. Yuck. Atrocious:
AKA ce se intampla cand doua proaste se apuca sa cante. Libidoul meu e la pamant. Moare. Ma duc sa vomit.
Sindrom psihoneurovegetativ
3 Comentarii
…se mai numeste “in patru zile incepe licenta”. Nu stiu daca mai vreau sa ies din casa, m-am obisnuit atat de bine si deja incep sa prind culoarea peretelui. Probabil pentru ca, silita oarecum, am iesit zilele trecute din diverse motive mai mult sau mai putin bune pe afara si nu mai vreau sa vad nimic, pe nimeni, nicio cladire, nicio strada, niciun copac, niciun gardulet si asa mai departe ca se intelege. Nici nu stiu de ce e obligatoriu, uneori ai chef sa stai in casa si atat. Poate ca mi s-au descarcat bateriile.
Caci sambata am fost la Guano Apes. Un concert foaaaaaaaarte frumos, pacat ca nu am fost acolo. Stiu, tocmai am zis ca am fost. Dar nu am fost acolo. Eram prin multime, era muzica, era Sandra pe scena, oamenii cantau si ei cu ea. Iar eu eram cu totul altundeva. In prima faza, pana sa inceapa concertul, eram la modul: “de ce se misca constant oamenii astia”, “de ce e atata vegetatie infantila” si alte intrebari fara rost pe care la un concert (gratuit) nu ai de ce sa le pui. Si desi eram in aer liber (oarecum) ma simteam de parca ma bagase cineva intr-o celula infima si pe deasupra se mai si apropiau peretii.
In afara de simptomele mele psihice nu am mai facut cine stie ce lucruri interesante. Am fost pe la facultate, chestia cea mai interesanta din ultima vreme fiind faza cu concertul. Culmea e ca dupa concert am fost intr-un bar micut si ful de oameni si ma simteam mai libera ca in ditamai parcu’.
Am prins ura pe oamenii care fac chestii doar pentru ca trebuie sa le faca. Inclusiv faze de genul. Doua puncte. Ma duc la concert la Guano Apes pentru ca stiu o melodie si arata bine in calendarul meu social si trebuie sa ma duc. Ma duc la munca pentru ca trebuie sa ma duc, ca toti oamenii fac asta. Ei bine, prietene, hai sa-ti spun un secret. Stii ce mai fac oamenii, uneori? Iau un buldozer si intra in cladirea de unde i-a dat sefu’ afara sau, si mai bine, iau un magnum (nu, nu inghetata) si isi fac o ditamai gaura in cap. Asta asa, ca li se pare ca asta trebuie sa faca, ca e pasul urmator.
Cred ca am o gena care imi determina mizantropia asta. Ca daca nu am, chiar e trist. Inseamna ca trebuie sa fac ceva. Dar n-o sa fac. Surpriza.
Prophecy fulfilled
Scrieti un comentariu
Out beneath the nightly sky
Squat down on the ground
His breath warms up the wintry air
The truth hurts, that he found
He might be the chosen one
The one, allowed to see
God’s eye for the human race
That ends in misery
Nobody knows…
That it is real, nobody knows… that it is real!
It’s so powerful to foresee
With divine astronomy
The light inside the crystal soul
Protecs me from the wintry coldness
But a dark might is on the lead
And thy scares start to bleed… again…
[And The Dark Night Entered]
And Michael Nostradamus began to wander
Through Europe for the next six years, where
He first became aware the awakening of
His prophetic powers
Divine astronomy…
So god has found him weeping
And weath flickered deep withis his eyes
For thy shalt suffer
As long ago…
Sadness comes from deep inside
There are so many shades of winter
His breath warms up the wintry air
Punishment to all the sinners
Dementia slowly unlightnes the mind…
So god had found him weeping
And wrath flickered deep withis his eyes
For thy shalt suffer
As long ago…
Your wish shalt be denied…
So do you hear the echoes of the ones that’ll slowly die?
Prophecy fulfilled
And torture comes at midnight
A dark sign’s burning brighter than the light
So do you hear the echoes…?
Out beneath the nightly sky
Squat down on the ground
His breath warms up the wintry air
The truth hurts, that he found
He might be the chosen one
The one, allowed to see
God’s eye for the human race
That ends in misery
Nobody knows…
That it is real, nobody knows… that it is real!
Rezurex
Scrieti un comentariu
I’ve seen better. But they’re ok.
Band Members: Manny (lead guitar), K.R.O. (upright bass), Kurlee (drums) and Daniel deLeon (vocals/guitar).
Album: Beyond The Grave (2006)
Zombie Girl
Everyday is Halloween
Walk on the Edge
Oldies aka the J factor
3 Comentarii
Mi s-a facut dor de muzicile astea. Asta e explicatia. Daca si voua, e bine. Daca nu ati mai ascultat asa ceva pana acum ori traiti intr-o hruba ori ati pierdut multe. Nu-i nimic. Recuperam.
Ca tot e ultima duminica din vara asta:
Tipa e fantastica. A inceput sa cante prin 1966. Videoclipul asta e din 1969, in Stockholm. Si uneori daca stai sa asculti asa, nu ti vine sa crezi ca e live. A murit la un an dupa, in 1970. In astia patru ani a facut mai mult pentru muzica decat au facut altii in patruzeci de ani.
Next, psychedelic sounds. Cum zicea si un nene cand i-a prezentat, smoke a banana. Nu stiu ce sa mai zic de muzica care e numita psych zilele astea. Pentru alea cred ca tre sa fumezi un bananier, sau ceva de genu’. Pana una alta, Jefferson Airplane and their psychedelic sounds:
Si ei au inceput prin 1965, au cantat vreo 10 ani si dupa aia s-au oprit. Acum vreo douazeci de ani au bagat si un album reunion. Cam atat. Dar formatia e “icon” pentru perioada aia. Also been in the famous ’stock in ‘69. Va mai recomand Aerie daca vreti sa mai ascultati ceva de la ei, sau Volunteers.
Sunt sigura ca pe tipul asta il stie toata lumea. Deci nu mai bat campii degeaba. Cel mai cel chitarist al tuturor timpurilor:
Tot din ‘66 pana in ‘70 a “activat”. R.I.P.
Cam atat pentru azi. Nici nu imi mai vine sa mi scot castile sau sa ascult alta muzica azi. Pe langa aceste trei formatii/artisti totul pare fad. Ca sa nu mai comentez de faimoasa starleta care a venit saptamana trecuta pe la noi si nici macar bunul simt sa cante live nu l-a avut. De aia unii au cariere de 40 de ani si unii de 4. Unii se chinuie mai putin. La sfarsit insa aia cu carierele de 4 ani i-au batut la cur pe aia cu 40 de ani goi si tristi si playback-uiti.
L.E. Acu mi-am dat seama. Toate numele formatiilor/artistilor incep cu J. Must be kind of magic.
Tags: 1969, janis joplin, jefferson airplane, jimi hendrix, music, video, woodstock
…de varah
1 comentariu
Imi amintesc cum unele slagare romanesti povestesc despre vara asta ca o sa mi fac de cap, ca o sa ma indragostesc, ca o sa ma lase batranii la mare, ca o sa o fac lata si lunga si o s-o calc in picioare si asa mai departe. Intr-adevar, cata filosofie se afla sub vorbele astea chicioase. Ganditi-va putin, ce face romanu’ vara. Se duce la mare, isi ia un trist concediu de 5 pana la 15 zile in care se duce sa uite de servici sau ce mai are el, numai ca saracu’ se duce sa se relaxeze da’ nu reuseste pentru ca se imbata sau cine stie ce mai face si se intoarce la servici si mai obosit. Drept urmare cred ca eu sunt singura cu mintea intacta din toata tara caci eu si anume nu am avut concediu in aceasta vara.
Frustrant. Enervat. Plin de stres, ca sa citez in continuare. Dar oricum, eu am senzatia ca vara este cel mai stresant anotimp din unele puncte de vedere. Caci vrei sa faci ceva, orice, vrei sa scapi de caldura… mai ales daca stai intr-o metropola ca asta in care daca nu ai aer conditionat esti terminat, rade si trotuarul de tine… Si se afunda papucii in acest superb trotuar caci si el a luat-o razna si parca e foc peste tot. Groaznic. Uneori chiar ma gandesc sa ma mut acasa caci vara Bucurestiul e cel mai mare dusman al oamenilor. Cred ca si el vrea sa mearga undeva unde e mai racoare, unde e briza sau zapada sau ceva..
Si eu. Dar se pare ca momentan n-am nicio sansa. M-am cam ras eu de oamenii care isi dau licenta in iulie, dar parca e si mai si in septembrie. Sincer, nu am niciun chef de a da aceasta licenta si as prefera sa ma culc in seara asta si sa ma trezesc pe 20 septembrie. Se poate?
Cu o singura exceptie. Astept ziua de 22 august. A se observa de ce mai jos:
So, waiting is my job.
Sfarsit de capitol
5 Comentarii
Azi e 15 iunie 2009. Acum cinci ani eram fericita ca am scapat de liceu, mi-era frica de ce-o sa urmeze, simteam exuberanta de a fi scapat de profesorii care mi-au chinuit orele lungi de la 8 pana la 15 si de colegele care vorbeau de machiaj si fuste noi si vechi. Acum, dupa 5 ani, pe 15 iunie ii zic la multi ani sora-mii si ma uit asa la ce am mai facut de atunci. Am luat bacul. Am intrat la facultate. Acum termin facultatea. Pot sa zic ca sunt fericita ca am scapat de facultate, ca mi-e teama de ce o sa urmeze, ca simt exuberanta de a fi scapat de profesori si de colegele care vorbesc de bamboo si ultima rochie de la zara. Ce vreau sa zic de fapt? Liceul nu se termina niciodata. Traim intr-un continuu liceu. Mergem la scoala, care se poate transcrie in facultate/serviciu, avem profesori care ne freaca la cap – a se citi sefi, dupa scoala insa avem drumul nostru in care incercam sa evitam fetele care vorbesc de zara. Vrem sa plecam dar ne intoarcem mereu din drum datorita faptului ca “sunt un om serios, cu un job”, si prejudecatile ne tin legati de maini si de picioare, pe unii mai mult, pe unii mai putin.
Vad oameni care pleaca din tara, cautand alte taramuri cu oameni mai buni si fara sefi, dar e ca si cum ar face ceea ce facem si noi aici. Cu totii ne cautam fericirea, unii mai aproape, unii mai departe. Si mereu o sa ne intrebam atunci cand avem o despartire de drumuri, daca mergem pe drumul din stanga oare ce s-ar intampla pe drumul din dreapta acum. Ca si atunci cand te desparti de cineva, te intrebi.. oare ce s-ar fi intamplat daca as fi ramas cu persoana respectiva? As fi ajuns un om mai bun sau e mai bine ca am luat-o pe drumul asta?
Concluzia este ca mereu o sa iti doresti sa fii un om mai bun. Insa toatele stereotipurile din liceu or sa te urmareasca. Poate nu esti destul de slab, de popular, de puternic sau de viteaz.
Liceul ne pregateste pentru viata, pentru ca e primul contact cu viata ca atare. Nu e asa ca acum ti-ai dori sa mai fii in liceu?
Chestia asta are o singura insemnatate. Vrei sa fii altceva, altcineva, sa te defineasca alte caracteristici. Dar eu cred in viata de dupa liceu. Asa ca daca vrei sa fii altcineva, poti sa fii. Dar cand ajungi acasa cine esti?
Cand dai jos toate mastile impuse de societate, te vezi pe tine. Asa ca azi cand ai sa pleci de la serviciu spre casa, opreste-te in fata oglinzii. Mai esti cel din liceu?
yumm…
