Mai tineti minte ca v-am zis ceva de primavara mai demult? Nu. Nici eu. Dar cred ca am mai zis oricum… primavara mi se pare cel mai parsiv anotimp. E un anotimp in care azi ploua maine ninge si poimaine faci plaja si a doua zi ploua din nou. E un anotimp in care lumea si natura renaste, pitipoancele incep sa se epileze si sa se imbrace in fuste, tiganii ies la furat, copacii se dezgheata dar nu si mintea oamenilor. E un anotimp atat de frumos incat te deprima. Stiu, e pe invers ce zic eu aici. Dar mereu ceva ce e mai frumos/bun/verde ca ce a fost inainte va fi deprimant. Eu nu ma deprim acum, dar vad ca toti au schimbari dubioase in comportament. Unu’ vrea sa fuga de acasa unde vede cu ochii, unu’ se cearta cu toti copiii din curtea scolii, unu’ vrea sa invete suomi sau cum sa programeze un server sau cum sa fie altfel.

E ca si cum te loveste o palma imensa peste fata si iti lasa niste urme care te ard si iti urla in urechi : fa dracului ceva! altceva! pentru ca oricum in restul timpului nu faci nimic..

Asa ca o sa ne apucam cu totii de suomi si de fugit de acasa, nu neaparat in ordinea asta. Eu o sa ma apuc de stat degeaba in pat si o sa ascult problemele oamenilor (stiu ca la psiholog pacientul sta intins dar daca ma ridic s-ar putea sa ametesc). Plus ca psihologii sunt proprii lor pacienti.

Apropo de chestia asta. Am senzatia ca atunci cand ai un job, o profesie, o meserie ai doua alternative. Ori te confunzi cu ea ori faci exact invers. Daca esti salahor sau ma rog oricum pe acolo sigur o sa ti spuna cineva „dorele”, daca esti medic esti mereu bolnav, daca esti dermatolog o sa ai iritatii sau chelie, daca esti dentist o sa ai dintii naspa, daca esti barman esti betiv…. I think I have made my point.

Eu astept vara…

Insa acum, in memoria celei ce a fost :

(asta pentru ca asta e preferata mea)

Si pentru ca portia de cultura sa fie completa:

Primăvară inutilă

Sufocată de viaţa cu program
Şi de-acelaşi „va urma” cotidian
Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari –
Pedagogi şi profesori octogenari
De algebră, geografie şi pian –
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Şi-a fugit din pension
De la „Notre-Dame de Sion”.

I-am citit isprava-n calendar
Şi-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cişmigiu
Sau la Şosea,
Cum făceam alt’dată-n fiecare an,
Când eram şi eu ca ea – un licean
Cu frecvenţa cursurilor pe… trotuar…

Dar de data asta, nu ştiu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum….
Poate n-am mai cunoscut-o eu…
Poate drumul ei şi drumul meu
S-au schimbat de mult,
Şi-acum
Nu mai fac acelaşi drum…

Sau pe drumul de la Ateneu
Până la Şosea
Şi hipodrom
Primăvara n-a-ntâlnit în capitală nici un om
Să-i ureze ca pe vremuri „bun sosit”.

Şi probabil că de ciudă în oglindă s-a privit,
Şi-a dat seama c-a visat,
C-a spart geamul doar în vis
Şi că visul evadării n-a fost vis adevărat!…

Primăvară, primăvară,
Inutila mea fecioară,
Nu cumva te-ai sinucis?…

I.M.


Scris de în muzica, poezie Etichete:, , , , ,